O anchetã pe care ziarul o fãcuse pe tema De ce postiþi?
ºi care urma sã aparã miercuri, 24 decembrie. Dar rãspunsurile primite de la diverºi abonaþi, o sutã la numãr, care avuseserã curaj sã participe la anchetã, trebuiau grupate pe categorii, apoi recopiate, plus o frazã introductivã ºi câteva cuvinte de încheiere.
— Începusem eu ceva, de fapt nu mai aveþi mult, spuse cu o urmã de regret Peppin. Vedeþi dumneavoastrã, eu sunt corector ºi traducãtor, nu redactor, doar cã în lipsa asta de oameni fac de toate, ca fetele-n casã. Traduc din italianã, fiindcã mama era din Arezzo, ºi din englezã, dacã e nevoie, dar cu mult mai multã greutate. Dumneavoastrã trebuie doar sã duceþi lucrul la capãt. În privinþa ortografiei, noi o folosim pe cea nouã, o sã vedeþi aici, în ce-am lucrat eu. Vã rog sã mã întrebaþi, dacã aveþi vreo nedumerire.
75
Peppin scoase capul sã trimitã dupã cafele ºi, în scurt timp, veni cu ele Nicu. Ceruse cu de la el putere ºi douã plãcinte „pe credit, la Universu’ !“ ºi, fãcând iar cu ochiul cãtre Dan, le puse cu mulþumire pe birou, înfoiate. Strãinul mâncã lacom una, aproape pe nemestecate, iar apoi luã cu ºi mai mare lãcomie þigara oferitã de domnul Mirto.
Dupã o orã ºi ceva, timp în care Peppin se dedicã tra-ducerii despre geniul rãului, iar strãinul scrisese fãrã potic-niri – a preferat creionul tocului – treaba era terminatã.
Lucrase fãrã sã scoatã o vorbã, de parcã era mut ºi fumase din tabachera lui Mirto încã douã þigãri, pânã când acesta le puse bine, în sertarul biroului, pe care-l închise discret cu cheia. O datã Dan Creþu ridicã totuºi capul ºi întrebã ce înseamnã a „merimetisi“, „ca sã-mi merimetisesc stomacul“. Peppin se grãbi sã-i explice, deºi era cam intrigat de lacunã – nu se putea explica decât prin exil. Probabil cã bãrbatul trãise de mic în strãinãtate ºi cine ºtie în ce afacere dubioasã era vârât. De-asta se intereseazã poliþia de el. Aruncã o privire peste hârtii, de curiozitate, ºi i se pãru cã scrisul nu-i deloc frumos, cu toate cã, ºi asta e prin-cipalul, se poate desluºi cu uºurinþã. Însã nu se cãdea sã judece el rezultatul.
Domnul Procopiu fãcu, din capul locului, acelaºi co-mentariu:
— Scrisul nu-i frumos, dar se citeºte cu uºurinþã, asta e important.
Aprinsese lampa de birou, fiindcã umbrele înserãrii învãluiau deja încãperea. Afarã ningea în continuare, dar focul cu lemne ºi lumina electricã (trasã de câþiva ani deja, din bulevard, pânã la numãrul 11 din strada Brezoianu, adicã exact pânã la ei) dãdeau biroului un aer plãcut. Apoi parcurse cu atenþie materialul.
76
(Marginal) TRADIÞII: POSTUL CRÃCIUNULUI Ancheta noastrã (de rând)
DE CE POSTESC OAMENII? (bold)
(Chapeau) Redacþia Universul a adresat acestã întrebare unui grup de 100 de respondenþi. Iatã, pentru cititorii noºtri, ce explicaþii am primit.
Unele grave, altele glumeþe, dupã firea omului.
21 au rãspuns: Eu, unul, postesc pentru cã aºa-i obiceiul.
13 Ca sã mã îngrijesc.
13 Ca sã mã stimeze vecinii.
1 Ca sã fac hatârul soacrã-mii.
3 Ca sã-mi curãþ stomacul.
3 Pentru cã aºa mi-a lãsat bunicã-mea (maicã-mea, taicã-meu) în testament.
3 Pentru cã-mi place fasolea.
4 Pentru cã un de post bun e mai bun decât un de dulce rãu.
2 Ca sã-ºi mai vândã bãcanii caracatiþa.
2 Ca sã fac economie, carnea e tot mai scumpã.
1 Fiindcã sunt prieten cu Mitropolitul.
4 Ca sã-mi scadã burta.
3 Aºa gãteºte bucãtãreasa noastrã.
1 Pentru cã taicã-meu e zarzavagiu.
1 Ca sã nu-mi mai cearã nevasta icre negre.
4 Ca sã râd de popa al nostru, care nu posteºte.
7 Ca sã n-am ceartã-n casã.
2 Ca sã fac pe placul viitorilor socri, care nu-ºi dau fata dupã un eretic.
2 E la modã.
9 Habar n-am de ce.
Un singur respondent a spus: „Pentru cã sunt creºtin.“
Redacþia noastrã vã doreºte, fie cã aþi postit, fie cã nu, un Crãciun fericit alãturi de cei dragi!
Domnul Procopiu avea mustaþa datã cu cearã cosmeticã ºi ºi-o tot pipãia, de parcã voia sã se convingã cã e la locul ei, în timp ce citea. Tãie din capul paginii cuvântul
„respondenþi“ – sunã rãu, noi evitãm radicalele – ºi puse 77
în loc „creºtini“, iar la final scrise, în loc de „un singur respondent“, „un singur abonat al ziarului Universul, din cei chestionaþi“.
