"Dragă Dan,
Te las dormind şi plec de lîngă tine cu mare nelinişte.Dar trebuie să mă duc
pe-acasă. Aseară am dormit la tine fără s-o anunţ pe mama şi sînt sigur că mă
aşteaptă cu ochii la poartă: tu o ştii!
Te rog dragă Dan, să fii cuminte. Ştiu cîtdemult suferi. Sînt lîngă tine şi cutine, frăţeşte. Îţi strîng, din toată inima, amîndouă mînile,Mircea
P.S. Vino la noi diseară. La noi ai să uiţi de acest Bucureşticonrupt şi ticălospe care îl urăsc îndoit de cînd văd suferinţa şi dezamăgirea pe care ţi le-a pregătit.
Te aştept neapărat. Dacă nu poţi veni, trimite-l pe Gheorghiţă c-un cuvînt şi vin eu la tine. Dacă n-am nici un semn de la tine pînă la 12, vin nechemat.
Încă o dată îţi strîng mînile frăţeşte,
Mircea."
Dănuţ îşi luă capul în mîni.
― Conaşule, nu vrei să iei mata oleacă de supă?
― Zău, conaşule! Pui ceva la inimă şi te-ncălzeşte... Capeţi putere, conaşule...
Gheorghiţă se scărpină cu amărăciune.
― Apoi ce-are să zică coniţa? C-acuşi ne-ntoarcem la noi!..
― Zău, conaşule, hai şi-i lua ceva!
― Deschide ferestrele, Gheorghiţă... şi fă-mi o cafea neagră, mare, amară.
Cu paşi de convalescent, Dănuţ se duse pînă la fereastră.
Noaptea îl aştepta albastră, inutilă. Răsuna necontenit rumoarea batracciană a capitalei.
Ieşi pe terasă, întinzîndu-se într-un fotoliu.
O adiere de vînt trecu, feminină, lăsînd o presimţire de flori de tei în declin... O
strîngere de inimă. La ora asta se întîlnea cu Adina. O strîngea în braţe ―
tremurătoare şi luminoasă ca o stea de septembre ― şi nu-i venea să creadă că-i a lui. Şi nu era a lui.
Îşi privi mînile goale, goale: fructul elastic căzuse; seva secretă secătuise.
Toate cele deveniseră găunoase şi împovărate de uşurinţa tomnatică a putredului
― Doamne! Doamne!
"Quand j'ai bu du vin clairet
Tout tourne, tout tourne,
Quand j'ai bu du vin clairet
Tout tourne au cabaret" ...9
Cînta Coco. Şi glasul parcă nu era al lui, atît de duios şi melodic răsuna. Glas de femeie care-a plîns ― violă guturală ― cînd îşi adoarme un copil bolnav, sau cîntă la fereastră, despletindu-şi părul pentru nimeni
"Quand j'ai bu du vin clairet
Tout tourne, tout tourne.
Quand j'ai bu du vin clairet
9 Am băut nişte molan, / Totul se-nvîrteşte totul se-n-vîrteşte. / Am băut nişte molan, / Totul se-nvîrteşte-n han (fr.)
Tout tourne au cabaret"...
Aceeaşi strofă, aceeaşi melodie simplă, acelaşi ritm timid şi melancolic de muzicuţă mecanică, picurînd într-un salon cu mobile decolorate.
Coco se legăna uşor în cuşca lui, şi legănarea lui era de bătrîn cînd îşi aminteşte un vals din vremea tinereţii şi adoarme dînd din cap, ridicol şi-nduioşător.
"Quand j'ai bu du vin clairet
Tout tourne, tout tourne,
Quand j'ai bu du vin clairet
