― Eii, sî fi vinit, era aici!...

Bucuria, aprinsă întru întîmpinarea Monicăi, se stinse , şi ca pe o torţă stinsă

gîndurile o trecură din mînă în mînă pînă în fundurile unde e noaptea şi unde fumegă înnăduşit melancolia.

Dar faţa lui Dănuţ şi faţa sufletului său, întinerite, rîdeau Olguţei.

― A venit Olguţa! Ce surpriză! Ce bucurie!

Cu proaspete puteri, o luă în braţe. Un dans nebun înlocui bătaia cu perne.

Căzură ameţiţi pe pat.

― Ia să te văd, Olguţa.

― Ne te gêne pas! '40

Se îndepărtă de-a-ndaratele, o privi, o măsură.

― Bine, Olguţa, nici nu ne-am sărutat!

― Pupă-mă, frate.

― Te-ai făcut frumoasă, Olguţa!

― Stop!

― ...Ai crescut. Hai să ne măsurăm.

Trecură în odaia de baie, în faţa oglinzii, umăr lîngă umăr.

― Olguţa, nu trişa! Ai tocuri.

― N-am călcîie, munteanule!

― Cum? Moldova-i egală cu Muntenia?

― Sigur. Moldova are papuci de tenis.

― Ei! Ai venit la Bucureşti în papuci de tenis?

― Tot bagajul meu e pe mine! N-am nimic. Omnia mecum porto 41, cum s-ar exprima Hardtmuth.

― Ei, Olguţa!

― Aşa-i, Gheorghiţă?

― Nica n-are, conaşule! N-o ştii mata pi duduia noastră?!

― Te-a lăsat mama să pleci aşa?

― Am fugit de-acasă...

― Eii!

― ...Cu..., şovăi Olguţa, plecîndu-şi capul cu împovărare.

― Cu? se alarmă Dănuţ, serios, cu o mişcare ocrotitoare şi ameninţătoare.

― ...Cu papa.

Izbucniră în rîsete.

― Unde-i papa?

― La baia de aburi. Mai întrebi?

― Bine, Olguţa, şi să nu-mi scrii? Să te fi aşteptat la gară.

― Cu pîne şi sare!

― Zău, Olguţa!... Ei, da tu n-ai luat nimic! Gheorghiţă, iute ceaiul. Ce iei, Olguţa? Ceai? Şocolată? Cafea cu lapte?

― Ş-un ceai, ş-o cafea! se răsti Olguţa cu accent ţigănesc.

Alte hohote de rîs. Aşa răspundea Huduba, ţigan lăutar de la Medeleni, clipind alb într-o faţă neagră, cînd era întrebat alternativ: "Ce vrei, Huduba? Un rachiu? o ţuică?" "Ş-o ţuică, ş-un rachiu."

― Olguţa, am pentru tine nişte bunătăţi! O mie şi una de nopţi gastronomice.

― Stil simplu şi direct, Metaforel!

― Covrigi cu susan, proaspeţi; cornuri cu sare...

40 Nu te jena! (Fr.

41 Duc tot ce am cu mine (lat.).

― Bun...

― Frişte.

― Cuax?

― Ceva fain! Cuax, cuax, brekekecs! Ţi-aduci aminte? Săracul Andersen!

― Lasă lirismul! înclin spre covrigi, fără lichide, ştii, am luat ceaiul la Ploieşti, zîmbi Olguţa amintindu-şi de copioasa cafea cu lapte de la cucoana Catinca.

― Gheorghiţă, o sută de mii de covrigi. Zboară!