P. S. Această formulă epistolară am găsit-o ― după ce am căutat-o, bineînţeles ― în Larousse. Spune-i-o lui Hardtmuth ― fără să-i destăinuieşti restul ― ca să-l epatezi cu erudiţia surorii tale.
Mai este şi o altă variantă: «Vive et me ama». Am întrebuinţat-o ca moto într-o teză la latină. Poţi să-ţi închipui capul domnului Achindin (?) Arbore, venerabilul, cel atît de distrat încît a apucat într-o bună zi de după gît o elevă pusă
de el la colţ, confundînd-o cu cortelul...
― Ce-i asta, bre? mi s-adresează el impersonal, agitînd caietul pe care l-am cunoscut imediat, prin intuiţie, cum spui tu, s'il vous plaît!
Deschid o paranteză.
«Bre»e oexpresiune familiară a domnului Arbore, mai mult: o secreţieproprie, ca moscul la iepurii cu acelaşi nume. Cînd suna-vor ― cum scrie laApocalips ― trîmbitelesupremei judecăţi, o tăcere de moarte fi-va între turmelerăposaţilor. Numai domnul Arbore, trezindu-se din somnul morţii, cu cortelul lasubţioară şi prinzîndu-şi ochelarii pe vîrful nasului, va întreba inocent:
― Ce-i scandalul ista, bre?
...aşa cum face cînd intră în clasă, ceea ce va provoca, evident, ilaritateaîntregului cer, ratîndefectul sublim al Învierii.
Închid paranteza.
La întrebarea lui şi la un semn al meu se ridică în picioare toată clasa.
Domnul Arbore se strîmbă şi se scarpină în creştet.
― Nu, bre, cu toate! ... Cum îi zice? Cum îi zice. Stai! Deleanu Olga. Ia spunetu, ce-i asta, bre?
I-am replicat întrebîndu-l care-i origina lui bre.
― Latinească au slăvonească?
Răspunsul:
― Lasă, bre! Nu mă mai amărî atîta!
Dar partea miraculoasă a acestei întîmplări este că a observat motto-ul meu.
O colegă şi-a încheiat teza astfel:
«Te iubesc la nebunie,
Geta».
Şi domnul Arbore s-a iscălit dedesubt, punîndu-i 9, ceea ce dovedeşte că
doamna Arbore nu corectează tezele ― şi bine face! ― şi că domnul Achindin rău face că nu le ceteşte pînă la sfîrşit,
Olguţa."
Curînd după această scrisoare, Mircea primise un pachet expediat de la Iaşi, pe care scria: "Comestibil". În pachet era o plumieră plină cu creioane Hardtmuth; iar pe cap, o inscripţie pirogravată:
Fabrica recunoscătoare.
De-atunci, cîtăva vreme, în fiecare scrisoare, Olguţa nu-l uita pe Hardtmuth.
" Recomand lui Hardtmuth creioanele «Castell». Au o culoare verde, ca Lunca din Mirceşti. Dar consideraţiile estetice n-au ce căuta aici! Îi dau un sfat medical: Toţi carnivorii trebuie să facă din cînd în cînd puţină dietă vegetariană.
Creioanele «Castell» sînt cele mai indicate."
Alta:
"Am, descoperit nişte friandize pentru Hardtmuth. Nişte creioane, niştecreionaşe, nişte creionişoare, nişte creionişorele, mici, micuţe, mititele. O
drăgălăşie, un deliciu! Se topesc în gură. Îţi vine să le plîngi de milă, atît sînt defragede şi nevinovate! După ce le mănînci, ai viziuni. «Se face» că eşti în cer. Şivezi doi îngeraşi cîtdouă libelule ţinuţi pedegetul unui înger de juste proporţii,care le surîde serafic caîn cărţile poştale ilustrate pe care le primesc de la un
«satelit»6 de al meu.
Cine crezi că sînt?
Chiar creionaşele «Îngeraş», care se vînd la magazinul «Socek & c-nie»,sucursala Iaşi."
Alta:
"H. B. x Venus Drawing x American Pencil co. New York.
«Joindre l'utile à l'agréable»7 ne spune c-un uşor accent englezesc domnişoara Calypso, profesoara noastră de franceză. În acest spirit şi cu acest accent internaţional, recomand lui Hardtmuth creioanele yankee. Sînt nutritive, sînt 6 "Satelit", în argoul pensionatelor de fete, înseamnă: o jună elevă care gravitează liric în jurul alteia ― dintr-o clasă superioară ― numită "flamă".
Satelitul se roşeşte graţios şi pudic de cîte ori îşi vede flama; îi aşază pupitrul; îi scoate petele de pe şorţ şi rochie; îi trimite cărţi poştale ilustrate în timpul vacanţelor... Într-un cuvînt, satelitul e un fel de ordonanţă pasionată a flamei (n.a.).
7 A îmbina utilul cu agreabilul (fr.).
instructive, sînt distractive.
