― O surpriză!
― Spune, ce-i?
― Foarfecele are cuvîntul cu precădere.
― Ştofe?
― Ţţ!
― Bomboane?
― Ba.
― Cărţi?
― De joc?
― Eu întreb. Răspunde.
― Degeaba. N-ai să ghiceşti.
În jurul tainicului pachet se adunară toţi, privindu-l încruntaţi. Herr Direktor dezmierdă hîrtia mută.
― Pot să vă spun că vine de peste nouă mări şi nouă ţări; că e de gen neutru: honny soit qui mal y pense (1); că e cenuşiu pe dinafară şi roşu pe dinăuntru; că-i dulce la pipăit; că-i plin de pasări gingaşe care au calitatea că tac; că cei de la
care vin sînt ga... sînt palizi; şi că va fi la modă.
― Ei!
― Poftim. Mai poetic nici că se poate! Ghiciţi!
― Precizează.
― Ce să vă mai spun?... Că-n tara de unde vine se bea mult ceai.
― Rusia?
― Acolo se bea votcă.
― Anglia.
― Te-ai depărtat.
― Uf! Nesuferit eşti cu...
― ...cadourile tale, completă Herr Direktor.
― Cu enigmele tale.
― Draga mea, cadoul fără enigmă e ca o cucoană cinstită: nu interesează!
― Grigore!
― Tu eşti interesantă din alt punct de vedere!
― Poftim, moşu Puiu.
― Dănuţ dragă, tu mi-ai adus cleştele de unghii! Eu ţi-am cerut foarfecele.
― Grigore, nu te mai strîmba. Isprăveşte cu subtilităţile.
― Bine, o să-mi plătiţi cleştele.
― Ţi-l plătesc.
1 Să fie blestemat cel care se gîndeşte la ceva rău (fr.).
Tacticos, Herr Direktor tăie sfoara, o strînse ghem, desfăcu învelitoarea descoperind o alta de hîrtie de mătase, le pături...
― Asta-i farsă!
― Mă rog...
― Eu cred, Herr Direktor.
― A ta va fi împărăţia cerurilor. Uitaţi-vă în sus. Un-doi-trei...
Zvîrlite-n sus chimonourile japoneze se desfăcură şi căzură iluminate de auriu şi roşu ca făşii desprinse din cerul legendelor nipone.
