— Dacă îmi faci ceva, o să te omor, i-am zis foarte serioasă şi rar.

— Farida, răspunse el. Nu e aşa cum crezi. Vreau să mă

căsătoresc cu tine.

— Dar eu nu vreau să mă căsătoresc cu tine! înţelegi?

Nu o să mă căsătoresc cu niciunul dintre voi, porcilor ce sunteţi! Nu vă aparţin!

M-am năpustit asupra armei care era alături de el. A fost un impuls subit. Azzad a fost complet surprins şi, de aceea, nu reacţionă suficient de repede. Deja îndreptasem puşca spre el. Tata îmi arătase doar cum trebuie să o mânuiesc.

De aceea, o stăpâneam foarte bine.

Azzad era destul de şocat.

— Termină cu prostiile, Farida, zise el. Nu e încărcată.

—— 171 ——

—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——

Se îndreptă spre mine, aparent fără să-i fie teamă că voi trage.

— Niciun pas mai departe sau trag, am urlat eu.

Deci puşca era totuşi încărcată. Am simţit dintr-odată

forţa pe care mi-o dădea, o forţă care nu îmi mai era de multă vreme cunoscută: aceea a certitudinii că îmi sunt mie stăpână.

— Farida… zise Azzad cu o jumătate de glas. Am vrut doar… Nu e aşa cum crezi…

— Ba da, este exact aşa cum cred, l-am contrazis eu. Dar nu mă poţi cumpăra pur şi simplu. Îţi scoţi acum, în clipa asta, din cap faptul că o să mă iei de nevastă!

— Nu vreau să te oblig la nimic, susţinu el.

N-am crezut niciun cuvânt. Prin afirmaţiile lui, Azzad nu încerca decât să-mi distragă atenţia şi să-mi ia arma. Ceea ce nu-i va reuşi: mai întâi voi ucide întreaga tabără, mi-am jurat. Voi folosi fiecare glonţ din încărcător.

— Abdul Hamid! l-am auzit strigând dintr-odată.

Acesta era numele vecinului de container al lui Azzad, cel care locuia în camera din faţă. Uşa de la baie se deschise şi un alt individ din SI se năpusti înăuntru.

— Ce se întâmplă? strigă el.

Mi-am îndreptat arma spre el.

— Asta se întâmplă!

— A înnebunit! urlă Azzad. Trebuie să-i luăm arma!

Se apropiară de mine din ambele părţi, astfel încât nu mai ştiam încotro să o îndrept. Abdul Hamid reuşi în cele din urmă să mă dezarmeze. Azzad încercă să mă culce la pământ. Dar eu îi ştiam punctul slab: fusese de curând rănit în abdomen într-o luptă. I-am dat un pumn cu toată

forţa în rană. Azzad urlă de durere.

— Nu eşti normală, urlă el furios, o să regreţi asta!

Împreună, reuşiră totuşi să mă culce la pământ şi să mă

ţină locului.

— Eşti extrem de periculoasă, Farida, zise Azzad care încerca să tragă aer în piept.

—— 172 ——

—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——

— Dacă ar fi luptat toţi bărbaţii yazidiţi aşa ca tine, atunci nu i-am fi învins, cu siguranţă, zise Abdul Hamid amuzat.

— Nu ne-aţi învins, l-am corectat eu. Ne-aţi luat armele şi ne-aţi atras mişeleşte într-o capcană. Ceea ce a fost o laşitate din partea voastră.

— Încă mai ai tupeul să fii obraznică? mă întrebă Abdul Hamid şi mă ameninţă cu bătaia. Însă eu ştiam bine că

doar „stăpânul” meu avea dreptul ăsta. De aceea, l-am ignorat pur şi simplu. Aveam sentimentul că Azzad l-ar fi trimis cel mai bine la plimbare pe celălalt bărbat. Avea o ruşine infinită faţă de slăbiciunea pe care o arătase faţă de mine – o femeie. Însă asta nu era aşa de simplu, mai ales că l-am rănit În modul serios.

— Te descurci cu ea? întrebă Abdul Hamid.

— Sigur că da, zise Azzad şi îşi schimonosi faţa de durere.

— Şi rana ta?

Azzad nu răspunse nimic. Atunci tovarăşul lui înţelesese.

— Aşteaptă, chem medicul.

— Farida. M-ai făcut de ruşine până în măduva oaselor.

De ce faci asta? întrebă Azzad după ce am rămas din nou singuri. Vrei să te vând mai departe? Îi voi alege pe cei mai teribili războinici din tabără. Să fii sigură de asta!

Bărbatul era extrem de furios. Însă eram surprinsă: se aşteptase oare cu adevărat să nu mă apăr, dacă intenţiona să mă oblige să fac ceva împotriva voinţei mele?

— Nu-ţi aparţin nici ţie, nici unui alt bărbat, am repetat eu. Nu vă voi aparţine niciodată. Indiferent ce îmi veţi face.

— Aici sunt alte reguli decât în lumea de afară, nu înţelegi? Nu le poţi schimba. Pentru ceea ce ai făcut, vei fi pedepsită. Mă voi ocupa personal de asta.

— Şi ce e cu asta? i-am răspuns. Nu voi accepta niciodată regulile voastre! Şi dacă ai o singură scânteie de onoare în suflet, nu o s-o faci, Azzad.

—— 173 ——

—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——