Capitolul 9 NICIUN ACASĂ, NICIUNDE ........................ 208
Epilog ........................................................................... 230
Postfaţă ........................................................................ 233
—— 3 ——
—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——
Farida Khalaf este numele meu adevărat, dar nu sunt eufata de pe copertă. Nu vreau să-mi dezvălui chipul.
Numele reale ale persoanelor care apar în această carte sunt altele.
Numele persoanelor din viaţa publică sunt însă cele adevărate.
—— 4 ——
—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——
Prolog
Tata îmi arătă ce poziţie trebuie să adopt.
— Aşază-te cu picioarele uşor îndoite şi cu cel stâng ceva mai în faţă.
Îmi corectă poziţia, apucându-mă pe la spate de umeri, împingându-mi uşor bustul într-o poziţie frontală. Ca membru al trupelor de graniţă irakiene, ştia cum se mânuiesc puştile. Apoi îmi puse o armă în mână: un AK-47. Kalaşnikovul era mai uşor decât îmi imaginasem.
— Îţi plasezi mâna dreaptă în spatele trăgaciului, îmi explică el. Aşa. Cu cea stângă poţi ajusta în faţă ţeava puştii. Ocheşte de pildă trunchiul acela de copac de acolo, din spate.
Am ţintit spre unul dintre duzii din grădina noastră.
— Şi… trage!
Degetele mele atinseră ezitant trăgaciul. Însă nu se întâmplă nimic.
— Haide, zise el. Ai puţină încredere, Farida!
Am atins foarte uşor pârghia de metal, până când se auzi, în cele din urmă, un clic. În spatele meu, tata râdea.
— Aşa se face, mă lăudă el. Bine!
L-am privit uşor întrebătoare.
— Încă nu am scos siguranţa armei, îmi mărturisi el.
Dar asta o s-o fac imediat: iată cum se procedează.
Îmi arătă cum se desprinde mica toartă de siguranţă
aflată pe partea dreaptă a puştii.
— Eşti pregătită?
— Sigur că da, am zis extrem de concentrată.
— Însă, te rog, fii prevăzătoare!
— OK.
— Ai ochit?
Am dat afirmativ din cap.
—— 5 ——
—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——
— Atunci dă-i bătaie!
Prin grădină răsună o împuşcătură zgomotoasă, iar forţa reculului armei mă făcu să mă clatin.
— Bravo, zise tata zâmbind pe sub mustaţa cenuşie.
Am mers la copac, pentru a evalua împreună rezultatul primului meu exerciţiu de trageri: într-adevăr, în partea din dreapta, chiar pe margine, era înfiptă o bucată de metal.
Cartuşul gol se afla pe jos, la aproximativ un metru distanţă.
— Eşti talentată, mă încurajă tata. Cu puţin exerciţiu vei fi în curând mai bună decât mama ta.
