Prolog

Tata îmi arătă ce poziţie trebuie să adopt.

— Aşază-te cu picioarele uşor îndoite şi cu cel stâng ceva mai în faţă.

Îmi corectă poziţia, apucându-mă pe la spate de umeri, împingându-mi uşor bustul într-o poziţie frontală. Ca membru al trupelor de graniţă irakiene, ştia cum se mânuiesc puştile. Apoi îmi puse o armă în mână: un AK-47. Kalaşnikovul era mai uşor decât îmi imaginasem.

— Îţi plasezi mâna dreaptă în spatele trăgaciului, îmi explică el. Aşa. Cu cea stângă poţi ajusta în faţă ţeava puştii. Ocheşte de pildă trunchiul acela de copac de acolo, din spate.

Am ţintit spre unul dintre duzii din grădina noastră.

— Şi… trage!

Degetele mele atinseră ezitant trăgaciul. Însă nu se întâmplă nimic.

— Haide, zise el. Ai puţină încredere, Farida!

Am atins foarte uşor pârghia de metal, până când se auzi, în cele din urmă, un clic. În spatele meu, tata râdea.

— Aşa se face, mă lăudă el. Bine!

L-am privit uşor întrebătoare.

— Încă nu am scos siguranţa armei, îmi mărturisi el.

Dar asta o s-o fac imediat: iată cum se procedează.

Îmi arătă cum se desprinde mica toartă de siguranţă

aflată pe partea dreaptă a puştii.

— Eşti pregătită?

— Sigur că da, am zis extrem de concentrată.

— Însă, te rog, fii prevăzătoare!

— OK.

— Ai ochit?

Am dat afirmativ din cap.

—— 5 ——

—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——

— Atunci dă-i bătaie!

Prin grădină răsună o împuşcătură zgomotoasă, iar forţa reculului armei mă făcu să mă clatin.

— Bravo, zise tata zâmbind pe sub mustaţa cenuşie.

Am mers la copac, pentru a evalua împreună rezultatul primului meu exerciţiu de trageri: într-adevăr, în partea din dreapta, chiar pe margine, era înfiptă o bucată de metal.

Cartuşul gol se afla pe jos, la aproximativ un metru distanţă.

— Eşti talentată, mă încurajă tata. Cu puţin exerciţiu vei fi în curând mai bună decât mama ta.

— Crezi? am întrebat agitată.

Mă mângâie pe cap cu blândeţe.

— Da, trebuie să mai exersezi de câteva ori, apoi totul va fi mult mai uşor. Voi aşeza pentru tine o ţintă în grădină. O

să vezi: cu timpul, îţi va dispărea şi teama de zgomotul produs de împuşcătură şi vei putea contracara mai bine reculul.

Am încuviinţat sârguincioasă din cap. Eram foarte mândră de faptul că tata mă învăţa, la numai şaisprezece ani, cum să folosesc o armă. Mamei şi fratelui meu Delan, mai mare ca mine cu doi ani, le-o arătase deja de ani buni.

Fratelui meu Serhad, cu doi ani mai mic decât mine, încă

nu. Era un semn evident că mă considera matură: în orice caz, suficient de matură pentru a apăra casa şi proprietatea, în caz de nevoie.

Într-o cutie din dormitorul lui păstra trei puşti. Una dintre ele era arma de serviciu, iar pe celelalte două le cumpărase dintr-un bazar.

— Şi femeile trebuie să ştie să mânuiască o armă, zise el.

Când voi strânge suficient de mulţi bani, voi mai cumpăra un AK-47, pentru ca, în caz de forţă majoră, fiecare dintre noi să aibă una.

Despre cum ar arăta un caz de forţă majoră, tata nu ne spunea nimic. Iar mie încă îmi lipsea fantezia necesară

pentru a-mi imagina aşa ceva. Că precauţia lui putea avea

—— 6 ——

—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——

vreo legătură cu faptul că noi, yazidiţii, nu eram musulmani, nu-mi trecea prin cap. Mă gândeam în cel mai bun caz la hoţi, care ar fi putut încerca să ne fure obiectele de valoare. Catastrofa care urma să se abată asupra noastră avea să-mi depăşească orice putere de închipuire.

—— 7 ——

—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——

Capitolul 1

LUMEA NOASTRĂ, AŞA CUM A FOST EA

CÂNDVA