care părea să vină din trecut să ne târască într-o gaură
neagră şi să ne înghită mai apoi.
Să înţeleg că ăsta a fost un pas important pentru mine.
Nu, nu mă voi mai lăsa distrusă. Nici de acei oameni, care credeau că mi-am pierdut „onoarea”.
— Nu-i lăsaţi să vă bage asta în cap, ne zise Afrah. Nu v-
—— 215 ——
—— Farida Khalaf • Andrea C. Hoffmann ——
aţi pierdut onoarea. Ba din contră: aţi fost viteze şi aveţi tot dreptul să mergeţi cu capul sus prin viaţă.
Mi se umplu pieptul de mândrie ori de câte ori spunea aşa ceva. Uneori, când mergeam într-adevăr prin tabără şi când îi auzeam pe oameni şuşotind, uitam de încurajarea ei şi cedam din nou. Era o luptă permanentă. Va fi o luptă
permanentă. Dar o voi câştiga, aşa cum mi-am câştigat toate luptele de până acum.
Într-o seară, cineva bătu că pumnii în container. În faţa uşii era un băieţel cu un telefon mobil în mână.
— Farida locuieşte aici? întrebă el.
— Da, eu sunt, am răspuns şi m-am ridicat.
Şedeam în jurul sobei cu gaz împreună cu ceilalţi, fiindcă iama nopţile erau sensibil de reci. Băieţelul îmi întinse telefonul.
— Cine e? l-am întrebat.
— Nura, zise el.
— Nura?
— Vrea să stea de vorbă cu tine. Doar cu tine. Refuză să
discute cu mama sau cu mătuşile mele.
I-am smuls telefonul din mână şi m-am retras într-un colţ al containerului.
— Nura, tu eşti, într-adevăr? am întrebat agitată.
— Farida! am auzit vocea pe care o ştiam şi pe care o iubeam atât de mult.
— Unde eşti?
— Sunt în Moşul. Am furat un telefon de la „stăpânul”
meu.
Am simţit cum îmi treceau fiori reci şi fierbinţi deopotrivă
pe spate, atunci când am înţeles ce anume însemnau cuvintele ei: Nura era în continuare prizonieră.
— Nura! am plâns eu, iubita mea prietenă…
— Îmi este nespus de dor de tine, Farida, zise ea. Îţi merge bine? Sunt atât de fericită că ai reuşit să evadezi! E o mare consolare pentru mine să te ştiu în siguranţă.
—— 216 ——
—— Povestea Faridei. Fata care a invins ISIS ——
— Trebuie să încerci şi tu, am insistat eu.
— Am încercat, de cinci ori chiar. Dar de fiecare dată m-au prins la loc.
— Atunci vei reuşi data viitoare! am încurajat-o eu.
Nura îmi povesti că fusese vândută în sala cununiilor din Mosul. Aici, după Rakka, se afla cel de-al doilea târg de femei şi fete ca importanţă. Bărbatul care o cumpărase o transformase în a doua soţie. Acesta era extrem de violent atunci când o obliga să facă sex. Prima lui soţie o ura. Nura le ţinea celor doi întreaga gospodărie şi ei o maltratau neîncetat. Iar loviturile femeii erau răul cel mai mic.
Mă gândeam la frumoasa mea prietenă cu părul ei lung, castaniu – şi mi se făcea rău când îmi povestea toate astea: Nura avea o viaţă de sclav, la fel ca atâtea dintre noi.
— Nu ai voie să-ţi pierzi curajul, i-am spus. Trebuie să
fugi din nou. Cândva o să reuşeşti.
— Nu-mi doresc nimic mai mult decât să stau împreună
cu tine pe terasa casei voastre şi să admir grădina, Farida.
