Am redevenit atent la consultaţia medicală în curs.
— Despre ce efecte secundare e vorba?
54
- FAUSTO BRIZZI -
Ştiu foarte bine că în urma chimioterapiei îţi pierzi părul, ai stări de greaţă, de vomă, de oboseală. O ştim cu toţii, am văzut lucrurile astea în atâtea filme şi documentare. Şi aproape cu toţii am trăit-o în mod indirect, asistând la stingerea lentă a unui bunic sau a unui unchi. Dar adevărul este altul, mult mai agresiv.
— Chimioterapia, domnule Battistini, nu e inteligentă, ucide şi celulele sănătoase. Este, de fapt, o otravă pe care o introducem în corpul nostru pentru a încerca să ucidem duşmanul principal, dar care pe drum produce mari dezastre. Efectele secundare sunt mult mai multe decât cele pe care le ştiţi dumneavoastră. Sunt cazuri de anemie, de tulburări digestive, de pierdere a poftei de mâncare, de alterare a gustului, de febră, de tuse, de durere în gât, de migrene, de dureri musculare, de nervozitate, de pierdere a auzului, de interes scăzut pentru viaţa sexuală şi de probleme de fertilitate.
Asta-i tot?
Dacă nu fac nimic, mor în câteva luni, ajutat să nu sufăr în ultimele zile de nişte medicamente blânde. Dacă mă
supun
la
cel
mai
cunoscut
dintre
tratamentele
anticancerigene, tot mor, probabil că mai repede, dar între timp mă transform, nu mai sunt Lucio Battistini, ci doar o plăpândă arătare din persoana de o sută de kilograme care am fost, buimăcită, abandonată într-un fotoliu în faţa televizorului, prizonieră a unui zapping fără de sfârşit.
Oncologul mă întreabă dacă vreau să încep un prim ciclu de chimioterapie. Nu răspund. Pur şi simplu, nu ştiu.
La ieşire mă despart de Paola printr-o lungă îmbrăţişare şi mă îndrept spre cofetărie să-mi iau puţinele mele lucruri. Ne vom vedea în curând acasă, pentru a lua cina cu copiii.
Lorenzo şi Eva.
E de ajuns să le aud numele şi-mi şi vine să plâng.
Încerc să nu mă gândesc la asta. Nu acum.
55
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
Socrul meu ascultă în linişte rezumatul consultaţiei medicale. Închei cu sinteza cea mai dură. Am o sută de zile de viaţă. Cu o zi în plus, sau în minus. După care va începe ceea ce oncologul numeşte „faza finală”, pe care nu vreau nici măcar să mi-o închipui.
Întrebarea pe care mi-o adresează Oscar este apăsătoare, dar legitimă:
— Şi cum vrei să-ţi petreci aceste o sută de zile?
Nici la această întrebare nu am răspuns.
O sută de zile.
Sunt multe, dacă eşti în vacanţă.
Doar puţini privilegiaţi au făcut o vacanţă de o sută de zile.
Păcat că pentru mine nu e o vacanţă.
O sută de zile.
Nu m-am gândit.
Nimeni nu s-a gândit.
Voi ce aţi face dacă aţi mai avea o sută de zile până la moarte?
Pauză.
Repet întrebarea.
Voi ce aţi face dacă aţi mai avea o sută de zile până la moarte?
Iată nişte sugestii:
V-aţi duce la birou sau la şcoală mâine-dimineaţă?
