într-un stadiu deja avansat. Markerii tumorali din sânge sunt foarte ridicaţi. Iată-le valoarea aici, la gonadotropina cronică.
Acum simt privirea de „ţi-am spus eu” a Paolei străpungându-mă ca mii de pumnale.
— Tomografia dumneavoastră arată numeroase şi răspândite metastaze la plămâni.
Mă enervez:
— Da, asta ştiu. Ajungeţi la esenţă.
— În alte circumstanţe aş fi sugerat o încercare de îndepărtare pe cale chirurgicală a formaţiunii neoplazice primare la ficat, dar în condiţia în care vă aflaţi ar fi un paliativ cu adevărat primejdios. Ca şi transplantul, de altfel.
Procentul de reuşită a transplantului este mic, lista de aşteptare este foarte lungă şi, în cazul dumneavoastră, metastazele au compromis deja situaţia. Iertaţi-mi francheţea, dar e mai bine să fim deschişi: nicio terapie nu vă poate ajuta cu adevărat.
Tăcere.
O privesc pe Paola, care nu are puterea de a ridica ochii.
Am întrebarea pe ţeava de zece minute şi o lansez:
— Cât?
— Răspunsul e complicat, domnule Battistini…
Ezită, nenorocitul. Asumă-ţi responsabilitatea, boule! Mi-ai găurit mingea, acum trebuie să-mi spui peste câtă vreme or să mi se stingă luminile de pe teren.
— Cât?
— Trebuie să vedem cum…
53
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
— Cât????
— Patru sau cinci luni, precizează el. Depinde de rezistenţa organismului. Şi de tratamentul pe care îl veţi urma.
Tăcere.
— Antecedentele medicale sunt foarte ample, explică el, unii reuşesc să trăiască chiar şi încă cinci ani.
— Unii… câţi?
— Păi… foarte puţini.
Foarte puţini, un procent extrem de liniştitor. Lansez a doua întrebare.
— Până când mă voi simţi bine?
— Ce înţelegeţi prin „bine”? Dumneavoastră sunteţi deja bolnav.
— Am înţeles asta. Până când voi putea duce o viaţă
normală?
— Şi în cazul ăsta depinde de…
— Cu aproximaţie? îl înghesui eu cu agresivitate.
— Puţin peste trei luni. Apoi doza de analgezice ce va trebui să o luaţi o să vă buimăcească şi va începe faza finală.
Mai puţin de trei luni de viaţă. De viaţă adevărată, vreau să spun. Cam atât.
— O sută de zile, spun eu în şoaptă.
— Ce aţi spus? zice medicul.
— Îmi rămân o sută de zile.
— V-am spus că pot fi şi mai multe dacă…
Nu-l mai aud. O sută de zile. Acest număr îmi bubuie mereu în minte. Intervine Paola.
— Există ceva ce am putea face pentru a prelungi durata?
Orice.
— Chimioterapia, doamnă, poate fi un ajutor bun în blocarea proliferării celulelor patogene, explică el. Dar are nenumărate efecte secundare ce îngreunează viaţa de zi cu zi.
