Scăderea interesului pentru viaţa sexuală.
Adevărul e că nu mă mai gândesc la sex într-un mod obsesiv. Înainte mă gândeam de o mie de ori pe zi, ca toţi masculii.
Şi asta am.
Dureri musculare.
Abia acum, când fac inventarul, îmi dau seama că mi-a revenit sciatica. Sciatica e tare nesuferită, e ca o sonerie de interfon care face contact la ora trei noaptea.
Şi pe astea le am.
Nervozitate.
Sunt un vulcan în pragul erupţiei.
Şi asta am.
Greaţă.
Şi asta am.
Vomă. Vomit mărul.
Şi asta am.
Oboseală.
Nu mă simt aşa diferit faţă de ieri.
Aş zice că asta îmi lipseşte din listă.
Subţierea firelor de păr.
Am o chică puternică, fără un fir de păr alb.
Şi asta îmi lipseşte.
Colecţia de efecte secundare e încă incompletă. Îmi petrec ziua stând pe terasă. Nu reuşesc nici măcar să merg la antrenamentele echipei. Ba chiar îl mint pe Oscar.
— Cum merge, Lucione?
— Bine, până acum totul bine. Chimioterapia am înghiţit-o la micul dejun.
92
- FAUSTO BRIZZI -
— Perfect. Hai că poţi.
„Hai că poţi.” O propoziţie care de departe miroase a milă
şi compasiune. Pare o încurajare, când de fapt e un epitaf.
Mai e şi în rimă13.
Sfârşim conversaţia la telefon vorbind de una şi de alta.
Apoi încerc să fac puţină gimnastică. Sunt sigur: mâine mă
voi simţi mai bine.
13 Dài che la fai. (în italiană, în original) (N.red.) 93
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
— 88
Mâine e azi.
Inventar efecte secundare.
Nu reuşesc nici măcar să mă ridic din pat. Sunt un om terminat care se târăşte prin pat, fără a putea găsi coordonatele potrivite pentru a se ridica. Nu e greu, piciorul stâng pe podea, hopa sus cu trunchiul, piciorul drept pe podea, te propteşti în braţe şi te-ai ridicat. Semăn cu un robot ce are bateriile descărcate.
Oboseală.
Şi asta am.
Mă târăsc până la baie, mă spăl pe faţă.
