- FAUSTO BRIZZI -
intoleranţă şi sâcâială (smettila, per favore! – „termină, te rog!”), sau rugăminte (te lo chiedo per favore – „îţi cer asta, te rog”). Cazul meu se înscrie în prima categorie. Soţia mea e sâcâită de mine. Dacă n-ar fi fost amicul Fritz, mi-e teamă
că, în zilele astea, în loc de spitale, am fi umblat pe la tribunale.
Mă întorc pe partea cealaltă şi visez la ziua în care vom face din nou dragoste.
Voi adăuga asta imediat la lista celor mai importante zile ale vieţii mele.
123
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
— 78
— Lucio, m-am îndrăgostit.
Cel ce spune asta e Oscar, fireşte. Ca public, în afară de mine, mai e şi srilankezul care trage cu urechea în timp ce pregăteşte cu dibăcie nişte minitiramisu.
— Asta da o veste bună!
— Da, dar mai e şi una rea.
— Cum adică?
— E logodită.
Cuvântul „logodită” aplicat la Martina /Miss Marple mă
face să zâmbesc.
— Păi cum, logodită? Nu era văduvă?
— Şi văduvă, şi logodită. Cu un inginer ieşit la pensie din Milano. Se văd o dată pe lună.
— Şi atunci?
— Şi atunci ieri-seară ne-am pupat, după care a fugit. Azi-dimineaţă mi-a scris un mesaj. A zis că îi place mult de mine, dar nu ştie ce să facă.
Se complică toată tărăşenia. Pare un love story al unor puşti de cincisprezece ani.
— Situaţia clasică. Şi tu ce i-ai răspuns?
— Am fost cam direct. I-am scris: TE IUBESC. LASĂ-L
BALTĂ PE MILANEZ.
— Bravo, aşa trebuie procedat, un mascul hotărât. Şi ea a răspuns?
— Nu, că nu mai avea credit pe cartelă, dar m-a sunat mai târziu de pe mobilul nepoatei.
Capacitatea lui Oscar de a crea suspans în povestire este bine cunoscută. Mă prind că vrea să cam întindă pelteaua.
— Oscar, treci la esenţă.
— Aşadar, acum sunt în perioada de probă. La balotaj cu inginerul.
— La balotaj?
— Da, zice că e nehotărâtă, că nu mă cunoaşte, că nu se simte în stare să părăsească un bărbat cu care e de doi ani 124
- FAUSTO BRIZZI -
pentru o relaţie ocazională. Şi că nu ştie nici măcar dacă
între noi e o potrivire sexuală.
— Chiar aşa a spus doamna? întreabă srilankezul, interesat doar de elementele picante ale poveştii.
— Tu vezi-ţi de treaba ta şi lucrează, îl pune Oscar la punct. A spus că ar vrea foarte mult să facă dragoste cu mine, dar nu se simte în stare să-l înşele pe milanez.
— Tot aud scuza asta de la vârsta pubertăţii. După care, dacă le faci puţină curte, cad ca muştele.
— Păi şi eu nu ştiu asta? Sâmbătă seară mergem împreună la cinema. Şi vedem ce-o fi. Nu i-ai spus nimic Paolei, nu?
— Nimic.
— Să vedem cum merg lucrurile înainte de a o pune pe jăratic. Nu ştiu cum o să-i pice dacă încep să mă văd cu o altă femeie.
— După cum o cunosc, va fi foarte fericită pentru tine.
— Sper şi eu, Lucio dragă. Şi tu?
— Eu supravieţuiesc, îi răspund cu un surâs forţat.
— E ceva ce pot face pentru tine?
— Din păcate, nu.
Rămânem câteva clipe privindu-ne în ochi.
— Nu e drept, Lucio. Mie trebuia să mi se întâmple asta, am făcut ceea ce trebuia să fac, am şaptezeci de ani şi ceva, ar fi rândul meu. Îţi jur că, dacă aş putea, aş face schimb cu tine.
Simt că e adevărat. Şi ne îmbrăţişăm. Nu l-am îmbrăţişat niciodată pe socrul meu. Mă cufund în el. Şi mă simt acasă.
125
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
