Adaugă şi că, la plecare, clienţii pot lăsa câţiva bănuţi, câţi vor, pentru cheltuielile gazdei (de obicei, cinci euro).
— Şi cum merg afacerile?
— Foarte bine. În ziua de azi, oamenii nu au nevoie de nimic în afară de cineva care să stea să îi asculte. Aproape că
nu am nicio oră liberă.
— Şi ce fel de clientelă vine pe aici? îl întreb.
— Amestecată. Îndrăgostiţi refuzaţi în amor, pensionari ca şi mine, ba chiar şi câte un manager în pauza de prânz, în căutarea unei ore de relaxare cu un „fals bunic”, surâde el.
Massimiliano îi întreţine pe toţi cu conversaţia lui veselă şi cu prăjiturelele lui, iar în cartier şi-a câştigat deja o numeroasă clientelă fidelă. E o activitate terapeutică să-ţi petreci două ore cu el, vi-l recomand tuturor, nici nu se compară cu masajele shiatsu sau cu pastilele antidepresive.
Cred că, mai devreme sau mai târziu, vreo multinaţională îi 109
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
va copia ideea şi va deschide un lanţ de fast friends cu sloganul „Cumpără şi tu un prieten!”
Rămân cu el câteva ore. Ne uităm chiar şi la un episod din Happy Days transmis prin satelit şi îi povestesc despre boala mea şi despre tratamentul pe care l-am început. Mă
dumiresc abia acum că am luat în sinea mea hotărârea să
nu mai merg să mi se bage un ac în venă care să mă
năucească progresiv. La revedere, chimioterapie! Doar mă
gândesc, şi simt că sunt mai bine.
Massimiliano îmi spune că el de ani de zile a devenit vegetarian şi că stilul lui alimentar ajută în lupta cu cancerul. Nu e un expert, dar îmi sugerează să caut o soluţie alternativă, evitând însă şarlatanii şi adresându-mă celor ce folosesc metode naturale.
— Eu te sfătuiesc să vorbeşti cu un naturopat.
— Cu ce se ocupă un naturopat?
— Îţi arată o cale către o viaţă mai sănătoasă. Este, să
zicem, undeva între un nutriţionist şi un psiholog.
Sugestia mi se pare bună, apoi mai stăm la taifas încă vreo oră.
La plecare, îi las pe masă zece euro.
Mă simt mai bine. O să mai vin.
110
- FAUSTO BRIZZI -
— 82
— Există două tipuri diverse de tratament împotriva tumorilor, domnule Battistini: tratamentul oncologic convenţional şi cel numit „alternativ”, cuvânt care nu-mi prea place… Alternativ la ce? Eu prefer să-i spun natural, pentru că urmează cursul naturii.
O ascult fără să o întrerup pe doctoriţa naturopată
Zanella, o femeie cam de cincizeci de ani, care seamănă
izbitor cu Madonna.
— Cel dintâi ţinteşte mai ales către boală, explică pop starul, cel de-al doilea demonstrează o viziune holistică, altfel spus, se adresează persoanei în întregul ei.
N-am priceput încă dacă mă aflu în faţa unei escroace, a Madonnei celei adevărate sau a unui guru iluminat prin cunoaştere.
— Abordarea convenţională, continuă ea, încearcă să
restabilească sănătatea prin medicamente, pilule, droguri, chimioterapie sau radioterapie, dând prea puţină atenţie stilului de viaţă şi alimentaţiei pacientului. Îmbuibând cu produse farmaceutice corpul deja şubrezit al bolnavului, cum cred ei că l-ar putea salva? Continuând să-l otrăvească? În cuvântul produs farmaceutic nu întâmplător recunoaştem termenul grecesc pharmakon, care înseamnă tocmai „otravă”.
Dacă aş fi studiat cu mai mult sârg greaca la şcoală, n-aş
mai fi pus niciodată piciorul în vreo farmacie.
— Tumoarea constă aproape întotdeauna într-o proliferare a celulelor cauzată de acumularea otrăvurilor înăuntrul nostru, provenind din aerul poluat, alcool, fumat, hrană
contaminată, hrană cu pesticide, alimente dăunătoare fiinţei umane, precum produsele lactate procesate, carnea, zahărul alb etc.
— Iertaţi-mă, n-am înţeles… produsele lactate, carnea, zahărul… sunt dăunătoare?
— Foarte
