Fraza din caietul lui Zoff.
146
- FAUSTO BRIZZI -
Să fiu iertat de Paola.
147
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
— 67
În timp ce mă îndrept către piscină, maşina mea scoate nişte sunete ca nişte bolboroseli. Se căzneşte din răsputeri să
urce colina Gianicolo, asemenea unui ciclist rupt de oboseală
pe Dolomiţi. Apoi scoate un fum negru şi se opreşte brusc, fără zgomot. Bine.
Trag pe dreapta în marşarier, profitând de pantă şi cobor pe jos treptele ce duc în cartierul Trastevere. Intru într-un service auto şi un mecanic apatic de vreo optsprezece ani îmi spune că „vor merge să recupereze maşina, da’ când vine şefu’”. Îi las încrezător cheile şi mă aşez la barul de alături. E
un colţişor din Trastevere prin care n-am mai trecut.
Barmanul, Nino, îmi e simpatic din capul locului. Lângă
intrarea principală, un zid fără ferestre, ce se întinde de-a lungul trotuarului, găzduieşte nişte neobişnuite picturi murale născocite chiar de Nino. Peretele, lung de aproape zece metri, este împărţit în două: într-o parte a scris mare, cu vopsea roşie IUBESC, în cealaltă, cu vopsea albastru-închis, URĂSC. Intenţia lui era aceea de a iniţia un jurnal colectiv a ceea ce ne place şi nu ne place, deschis tuturor celor care ar vrea să scrie ceva. Alături, Nino a notat trei sau patru scurte reguli pentru scrierea pe perete. Nu pot fi scrise insulte sau jigniri, e interzis să se pomenească echipele de fotbal sau partidele politice, restul e voie orice. Comand un suc de ananas şi încep să citesc ce e scris pe zidul care e acoperit de fraze colorate, de toate dimensiunile, şi anonime, şi semnate.
Cele mai bune?
La secţiunea IUBESC, le-aş alege pe acestea:
„Mărul ras de la bunica mea, Renato”
„Când Fonzie trage un pumn în tonomat şi începe o melodie, Lorenzo”
„Ziua în care a murit soacră-mea, Daniela”
„Tunetele” (anonim)
„Ţâţele surâzătoare ale lui Mariasole, Guido”
148
- FAUSTO BRIZZI -
„Soţia mea, Luisa, Antonello”
„Gaber şi Jannacci, Loris”
„Trosnetul focului, K”
„Marea iarna, Enrico”
La secţiunea URĂSC, sunt învingătoare următoarele:
„Umbertone, Mario”
„Pe cei care umblă prin Roma cu maşini de teren sau de curse, Martina”
„Pe toţi, Gianluigi”
„Pe tâmpiţii care merg la o emisiune ca Big Brother”
(anonim)
„Şoldurile mele, Loredana”
„Notele, pe V B”
„Pe cel care mi-a şutit motoreta, Fabio”.
O întreagă paletă de opinii, de puncte de vedere asupra lumii, unele superficiale, altele lapidare, dar foarte profunde.
Ar trebui fotografiate şi dăruite amintirilor viitoare. Peste o mie de ani, peretele lui Nino va vorbi urmaşilor despre Italia de azi mai bine decât toate cărţile de istorie.
Îmi beau sucul de ananas şi scriu şi eu ceva.
Iubesc: viaţa.
Urăsc: moartea.
Banal, dar adevărat.
Vă las două pagini-perete pentru secţiunile voastre personale de IUBESC şi URĂSC. Când veţi regăsi cartea asta în pod, peste douăzeci de ani, le veţi reciti cu un strop de melancolie, descoperind probabil că iubiţi şi urâţi tot aceleaşi lucruri.
149
- O SUTĂ DE ZILE DE FERICIRE -
IUBESC
150
- FAUSTO BRIZZI -
URĂSC
151
