— Ce ți s-a întâmplat?
Berg trânti ușa după el.
— Văd că nu te deranjezi să citești ziarele.
Se uită la patul desfăcut, cuprins de mânie. Începu să umble prin cameră –
încet, cu pași mărunți, înainte și înapoi.
— De ce-aș face-o?
Margot se uită cum șchiopăta.
— Știrile sunt așa de deprimante. Ce s-a întâmplat, Axel?
— Ești străină în orașul acesta, spuse Berg cu asprime. Ar trebui să te ții la curent cu evenimentele.
— Știu cine sunt și știu ce crezi despre mine.
— Nu ce cred eu despre tine, spuse Berg în șoaptă. Eu nu reprezint orașul.
— Nu mi-ai răspuns la întrebare, Axel, replică Margot. Cine te-a bătut?
El se răsuci spre ea și o prinse de bărbie.
— Eu ar trebui să întreb asta. Să te întreb ce s-a întâmplat cu tine. Cum te-ai ales cu zgârieturile de pe față?
O împinse.
VP - 155
— Te tratez ca pe o regină, iar tu așa mă răsplătești? Regulându-te cu alți bărbați care te snopesc ca pe un sac de box?
Lacrimile începură să curgă din ochii ei, lăsând urme pe machiajul proaspăt.
— Și cum crezi că mă pot întreține cu fleacurile pe care mi le dai tu?
Trebuie să-mi las familia să moară de foame pentru că fabrica nu plătește bine? Merit să fiu condamnată pentru că bărbații germani au poftă de tinere subțirele?
— Ar fi trebuit să-mi ceri mie întâi! îi răspunse Berg încruntat.
Glasul lui Margot se frânse.
— Și să iei de la nevastă și copii ca să plătești o evreică?
Clătină din cap.
— Nu cred, Axel.
Berg se simți din nou sfios și umil.
— De cât ai nevoie?
— De mai mult decât își poate permite un angajat cu familie. Familia mea a fost decimată fie de pogromurile din Rusia, fie de foamete. Nevoia mea de bani e infinită. Dar nu sunt eu cea care se plânge.
Îi atinse fața.
— Ce ți s-a întâmplat?
El se trase înapoi, dar nu-i putu înfrunta privirea acuzatoare. Răspunse încet.
— A fost o răzmeriță în oraș acum două zile.
— Am auzit.
— Atunci poate că ai auzit că un polițist a fost bătut așa de rău că a fost transportat la spital.
— Tu ai fost acela? Despre tine era vorba?
Margot era consternată.
— Volker te-a trimis pe tine în tranșee?
— Volker m-a trimis să-l ridic pe evreu. Băieții lui Hitler au făcut restul.
— Ticălosul! zise Margot cu jumătate de gură. Nu m-ar surprinde să fi trimis el băieții pe urmele tale.
Berg se răsuci și o privi cu uimire.
