Berg nu voia să renunțe.

— Atunci de ce minte că a fost acasă toată noaptea, mai ales că știa că

adevărul va ieși la iveală? Ar fi trebuit să spună doar că a fost la club, iar noi am fi verificat informația. Și atunci ar fi fost șters automat de pe lista de suspecți.

Müller spuse:

— Poate că i s-a părut mai simplu să mintă.

Storf ridică din umeri.

— Sau poate că n-a fost la niciun club, Axel. Dacă a fost la o adunare nazistă sau cu amanta și nu voia ca tu să-ți bagi nasul în viața lui personală?

Chiar și indivizi deștepți ca Schoennacht fac lucruri prostești când se simt încolțiți.

— Știm cel puțin un motiv pentru care Schoennacht să-i fi dorit moartea Reginei. Și mai avem și zgârieturile ca dovezi posibile.

Berg scoase un oftat.

— Ceea ce e mai mult decât în cazul celorlalte victime… cu toate că Anna era măritată cu un evreu. Au în comun elementul evreiesc.

— Atunci de ce să nu-l fi ucis pe Anton Gross, care e evreu? De ce s-o ucidă pe nevastă-sa? întrebă Storf.

— Poate că Schoennacht urăște femeile, spuse Berg. Profesorul Kolb crede că monstrul nostru are o relație nerezolvată cu mama lui care-l face să-și verse mânia pe femei.

VP - 191

Storf spuse:

— Axel, nu putem aresta un om pe baza unor teorii nebunești emise de un nebun evreu deranjat la cap care mai e și austriac. Suntem membri ai Mordkommission, nu psihiatri. Hai să rămânem la fapte.

— Ești fără chef astăzi, spuse Berg zâmbind. N-a mers bine întâlnirea de aseară?

Storf bombăni:

— Dacă monstrul urăște femeile, nu-i prea greu de înțeles de ce.

Berg îi făcu chelnerului semn să mai aducă o bere și-l indică pe Storf.

— Cu toții gândim așa uneori, dar foarte puțini acționăm sub impulsul acestor gânduri.

Un minut mai târziu chelnerul îi aduse lui Storf încă o halbă. Ulrich se lăsă

pe spate în scaun:

— Care sunt faptele?

Berg își șterse spuma de pe buze cu dosul palmei.

— S-o luăm de la început. A fost ucisă o femeie care a fost văzută ultima oară în compania unui bărbat misterios. Gerhart Leit a identificat-o după o fotografie ca fiind Anna Gross și și-a amintit că a văzut-o cu un domn la cabaretul lui. Am făcut portretul bărbatului misterios sub îndrumarea lui Leit. Servitoarea lui Gross a identificat bărbatul din schiță ca fiind un rus misterios care o vizitase pe Anna. Iar printre efectele personale ale acesteia, am găsit o carte de vizită a unui bărbat pe care nu-l cunoaștem, pe nume Robert Schick. Și până aici am ajuns cu cazul Annei deoarece pentru moartea ei a fost arestat soțul, care a fost bătut până și-a dat duhul pe stradă înainte să putem face noi ceva. Are cineva ceva de adăugat?

Storf și Müller rămaseră tăcuți.

— Al doilea omor: Marlena Druer. Corpul ei a fost găsit aproape de locul unde fusese găsită Anna Gross. Se pare că a fost ucisă de aceeași mână

deoarece amândouă au fost strangulate cu un colier. Marlena a fost descrisă

ca o femeie înstărită, excentrică și independentă. Am căutat printre obiectele ei și am găsit nu numai foarte mulți bani, ci și o scrisoare de la un bărbat numit Robert. Niciun nume de familie, doar o adresă. Ne-am dus la adresă – un hotel – și am găsit un reporter american pe nume Michael Green care l-a identificat pe bărbatul misterios din schița mea drept un englez pe nume Robert Hurlbutt.

Storf îl luă peste picior:

— Poți avea încredere în americani?

— Bună observație, Ulrich, atâta doar că prenumele Robert conferă

consistență acestei povești. Până acum, toate duc la un individ cu numele de Robert. Chiar și cântărețul rus din balalaică ce l-a identificat pe bărbatul VP - 192

misterios drept un rus care se dă drept aristocrat își amintea de cineva care-l strigase Ro – un nume apropiat de Robert.

— Un aristocrat rus numit Robert? zâmbi Storf. Foarte interesant.

— Omul e un Hochstapler. Impostorii folosesc nume false cu un anumit scop. Uneori acestea sunt alese pentru că seamănă de fapt cu numele lor adevărate.

— Atunci sunt tâmpite, spuse Müller.

— Nu chiar, Georg. Dacă folosești un nume fals, trebuie să ți-l amintești.

Storf adăugă:

— Sau pot să-și asume identitatea cuiva pe care-l admiră.

Berg încuviință din cap.

— De la Ro la Robert Schick, apoi la Robert Hurlbutt. Americanul ne-a spus că Hurlbutt e un nume celebru la Universitatea Harvard. Așa că s-ar putea ca impostorul nostru să dorească să fie american.

— Numai Dumnezeu știe de ce, spuse Storf cu dispreț. Sunt înfumurați și prost crescuți.

— Au câștigat războiul.

Berg recapitulă.

— Individul poate fi aristocrat rus, german, englez – sau pretinde că e aristocrat englez – sau american.

— Ro de la Robert, spuse Storf deodată. Ro de la Rolf.

Berg se uită la el. Cum de-a putut fi așa de prost?

— Nu am schița în față, spuse Storf, dar tu ai făcut-o. Seamănă