— Ce-ai spus?
Margot își feri privirea.
— Nimic.
Berg se așeză încet pe pat. Mirosea a sudoare și a sex. Ardea de gelozie, dar spusele ei îi înlăturaseră mânia.
— Margot… ce-ai vrut să spui adineauri?
Ea se așeză alături de el.
VP - 156
— Că Volker e un ticălos. Sunt sigură că o știai deja.
— De ce spui că i-a trimis pe băieți pe urmele mele?
— Nu știu dacă a făcut-o…
— Volker mă urmărește?
Margot își umezi buzele și rămase tăcută. Instinctul de conservare al lui Berg reacționă. Cu o clipă mai înainte fusese gata s-o strângă de gât; își și imaginase mâinile lui puternice în jurul gâtului ei alb și delicat. Acum îi mângâie ușor brațul, încercând să-și controleze neliniștea. Începu să
vorbească cu glas liniștitor.
— Spune-mi, draga mea. Ce ți-a spus Kommissarul?
— O să afle dacă-ți spun.
Îl privi pe Berg cu ochi umezi.
— Mă ia la întrebări mereu.
— Despre mine?
Margot încuviință.
— Numai despre mine… sau și despre alții pe care-i servești?
Margot se aprinse de mânie.
— Nu înțelegi? El are bani. El are putere – putere pe care s-o folosească
împotriva ta și a mea.
Ochii lui Berg se îngustară.
— Ce întreabă despre mine?
— Cine îți sunt prietenii! Care-ți sunt simpatiile politice! Ce faci în timpul liber.
— Și ce-i răspunzi?
— Spun că nu prea discutăm. Asta-i adevărat, nu-i așa? Dar câte ceva tot trebuie să-i spun. Știe că petreci mai mult timp aici decât e nevoie pentru treaba aceea.
— Și ce-i spui?
— Îi spun adevărul.
Ea îi atinse din nou fața. De data aceasta Berg nu se dădu înapoi.
— Îi spun că ești un bărbat singur și misterios. Că vorbești puțin despre familie și nimic despre slujbă. Că habar nu am ce faci în timpul liber și ce prieteni ai.
Berg cercetă cu privirea cămăruța. Obloanele ferestrei erau lăsate. Se ridică și iscodi cu privirea printre șipci. Străzile erau pustii.
— Volker m-a trimis aici în noaptea asta. Mă întreb de ce.
— Ce vrei să spui?
— Am fost la mitingul naziștilor în seara asta. Eram furios pe Volker deoarece în loc să se dezică de Hitler, ticălosul a fost conciliant. Iar când i-am atras atenția asupra faptului, mi-a spus să plec să-i fac o vizită micuței mele VP - 157
târfe. Și a realizat astfel două lucruri deodată: mi-a dezvăluit că a fost cu tine și că știe unde mă aflu.
Izbucni într-un hohot de râs amar.
— De ce simt că-mi întinde o capcană? Că îndată ce voi ieși pe ușă afară
voi fi din nou atacat.
