VP - 161
Totuși, era minunată.
Britta îi chemă la masă. Tocmai tăiase friptura când începu zgomotul –
poc, poc, poc, pietre care loveau în zid. Berg sări de pe scaun și se repezi la debara, de unde scoase pușca de vânătoare.
— Ajunge!
— Axel, nu te prosti! strigă Britta.
— Destul!
Berg deschise larg fereastra. Era Lothar. Micul delincvent era singur de data aceasta. Ca să vezi! Îndrăznea să se lege de Berg fără a avea alături obișnuita lui bandă de delincvenți. Berg trase încărcătorul și ținti între ochii derbedeului.
— Dacă miști, te omor!
— Axel, ți-ai ieșit din minți? țipă Britta.
— Tată, oprește-te, imploră Joachim agățându-i-se de braț. Te rog, oprește-te!
Strigăte de implorare venind de jos pătrunseră prin fereastra deschisă.
— Nu trage, nu trage, nu trage!
Rugămințile îi dădură timp lui Berg. Dar continuă să țină țeava îndreptată
spre fața băiatului. Își permitea să fie curajos. Pușca nu era încărcată.
— Ai la dispoziție un minut ca să te explici!
— Nu sunt Lothar, nu sunt Lothar.
Băiatul gâfâia, vorbind cu respirația tăiată. Ca și cum ar fi traversat orașul în fugă până acolo.
— Sunt fratele mai mic al lui Lothar, Friedrich.
— Nu-mi pasă cine ești, îi strigă Berg. Dacă miști, te împușc.
— Vă rog, nu mă împușcați.
Se simțeau lacrimi în vocea băiatului.
— N-am știut cum să intru în clădire. Am încercat poarta, dar e încuiată.
Nu este portar. Trebuia să vă atrag atenția cumva. Unchiul m-a trimis după
dumneavoastră. Dacă mă întorc fără dumneavoastră, mă bate.
— Unchiul?
Berg înghiți în sec.
— Vrei să spui Volker?
— Da, da, Unchiul Martin. Vrea să vă vadă imediat!
Berg continuă să țină pușca îndreptată spre fața lui Friedrich.
— De unde știu că nu minți? Și că imediat ce cobor în stradă, nu mă veți lua la bătaie, tu și fratele tău și toți prietenii voștri huligani?
Friedrich își aplecă fruntea.
— Lothar e mort.
Lui Berg începu să-i tremure mâna.
VP - 162
— Mort?
— S-a întâmplat săptămâna trecută. A fost călcat în picioare de un cal scăpat din frâu. A fost un accident teribil. Jur că-i adevărat.
Băiatul suspină.
— Vă rog nu trageți.
Berg coborî încet țeava puștii de la ochi.
