Volker păru pentru moment domolit.

— Habar n-ai la ce presiuni sunt supus. Ordine de la toți – de la Roddewig, de la Brummer, de la Mantel și de la Schlussel, care nu-i altceva decât purtătorul de cuvânt al primarului. Toți îmi cer rezultate.

— S-ar părea că doresc mai degrabă să spânzure pe cineva.

— Doresc răspunsuri, Axel!

— Fac tot ce pot, Herr Kommissar. Dar când cred că am o pistă pe care s-o urmez, un nou cadavru apare provocând confuzie.

Volker se plimba agitat prin încăperea strâmtă.

— Cum de se mișcă așa de repede și cu atâta nerușinare?

Era o întrebare retorică, dar lui Berg îi veni deodată o idee.

— Poate că monstrul nostru are un complice.

— Ce fel de complice?

— Unul păzește și ține victima, iar celălalt o violează. Apoi fac schimb.

Volker rumegă sugestia.

— Herrjemine, adică avem doi ucigași?

Berg ridică din umeri.

— Băieți de-ai lui Hitler?

— În mod normal aș spune că da, dar în cazul acesta ar exista dovezi că

victimele s-au împotrivit. Singura care se pare că a încercat să se apere a fost Regina Gottlieb. Primele două – Anna Gross și Marlena Druer – cred că îl cunoșteau pe ucigaș… sau pe ucigași.

— Și singurul lucru pe care-l ai deocamdată este un rus misterios pe nume Robert Schick?

— Care se pare că se dă și drept Lord Robert Hurlbutt. Eu cred că acest om e vinovat de moartea lui Druer și a lui Gross. Cu Regina Gottlieb e o altă

poveste. Nu era nici bogată, nici nu cocheta cu politica. Lucra pentru soția lui Rolf Schoennacht în secret. El îi urăște pe evrei și poate că nu-i plăcea faptul că-i datora bani Reginei Gottlieb.

— Crezi că Rolf Schoennacht a ucis o femeie pentru că nu voia să

plătească o simplă datorie?

VP - 203

— Poate că antisemitismul lui îl făcea să creadă că nu-i datora nimic fiindcă era evreică.

— Atunci de ce s-o fi violat?

— Ce cale mai bună pentru a-și arăta disprețul pentru o femeie pe care o considera o târfă ordinară?

— Asta-i absurd, cine adoptă doctrina lui Hitler știe că sexul cu o evreică

e interzis.

Berg se gândi o clipă.

— Mai am și altă pistă. Primele două femei se credeau progresiste și cultivate. Rolf Schoennacht este negustor de artă care se ocupă de pictura modernă. La fel și Anders Johannsen.

— Cine?

— Anders Johannsen, omul care a găsit corpurile Marlenei Druer și Reginei Gottlieb. Cei doi locuiesc aproape unul de celălalt și amândoi locuiesc aproape de locul unde au fost ascunse cadavrele.

— Sunt prieteni?

— După spusele lui Johannsen, nu. În aparență sunt foarte diferiți. Unul e un homosexual progresist care s-a născut la Lübeck; celălalt este un bavarez de modă veche, conservator și adept al lui Hitler. Au totuși ceva în comun, începând cu pasiunea pentru arta modernă. De fapt, amândoi dețin lucrări de-ale lui Otto Dix… și altele de altfel, dar din cauza tematicii violente, îmi vine în minte Dix. Sunt amândoi cam de aceeași vârstă și sunt amândoi foarte înalți. În noaptea în care a murit, Anna Gross a fost văzută în compania unui bărbat înalt.

— Seamănă vreunul din ei cu bărbatul din schița lui Gerhart Leit?

— Nu tocmai. Nu seamănă niciunul cu altul. Dar dacă s-au deghizat și era întuneric…

— Și de ce ar ucide femei, bărbații ăștia doi?

— Poate că unul urăște femeile pentru că e homosexual, celălalt pentru că

femeile ucise erau două liberale și o evreică, și consideră că sunt niște gunoaie.

— Și ce dovezi ai?

— Niciuna, încerc doar să găsesc o legătură.

— Axel, cum oare s-ar fi putut întâlni? Nu frecventează aceleași cercuri.

— S-au întâlnit datorită ocupației lor, domnule. La galerii, la licitații, în Paris. Așa a spus Johannsen.

Berg își umezi buzele.

— Recunosc, ca legătură e foarte slabă. Totuși, aș dori să aflu mai multe despre Schoennacht și Johannsen.

— Câtă vreme ești discret. Nu-mi pasă de Adolf Johannsen…

VP - 204

— Anders.

— Cum l-o chema. Nu înseamnă nimic. Un homosexual bătrân. Dar știu că

Rolf Schoennacht are relații în oraș. Sunt sigur că-l consideră pe Roderick Schlussel prieten intim.