— O altă crimă.

Margot respira cu greutate.

— Două victime, una o fetiță. Hitler se folosește de crime ca să-i înnebunească pe oameni.

— Și ce face poliția?

— Suntem depășiți numeric. Va trebui să așteptăm până dimineață când oamenii își vor recăpăta bunul simț.

— Până dimineață?

Margot tremura toată.

— Abia s-a înnoptat.

Se uită împrejur, privirea oprindu-i-se la Gottlieb.

— Cine e omul ăsta?

— Un evreu. Trebuie să-l ascunzi…

— Ți-ai pierdut mințile? Am venit aici să mă ascund pe mine.

— Dacă n-o faci, va muri.

— Mai bine el decât mine.

— Are două fetițe. Dacă moare vor fi orfane.

— Și eu nu sunt destul de tânără?

Într-adevăr părea mai tânără de optsprezece ani. Berg spuse:

— Ascunde-l pe el sub chepeng, iar tu ascunde-te sub pat. Dacă forțează

intrarea și dau buzna în căutare de târfe, le arăt insigna și îi gonesc.

— Nu sunt proastă, Axel. Îmi amintesc evenimentele din ’23. Îmi amintesc ce eficientă a fost poliția.

Vorbele ei usturătoare îl loviră în plin. Cu toate acestea, remarcă:

— Suntem mult mai bine pregătiți acum, iubito.

Adăugă cu glas coborât:

— Ascultă-mă, Margot. Ascunde-te sub pat. Te voi proteja.

VP - 250

— De ce să te ascult? replică ea. Ești un escroc și-un mincinos. Știu ce se va întâmpla dacă ești găsit aici. Amândoi vom muri. Mai întâi te vor ucide pe tine. Apoi mă vor găsi pe mine sub pat, mă vor viola și mă vor ucide.

Afară urletele pline de ură se intensificară.

Margot se scutură cu dezgust. Dintr-odată, împinse masa și înălță

chepengul. Se uită la Gottlieb.

— Intră.

Văzând că evreul așteaptă, îi spuse:

— Intră, înainte să mă răzgândesc. Roagă-te pentru noi toți.

Berg îl împinse pe Gottlieb spre trapă.

— Rămâi acolo până în zori, apoi pleacă din țară. Nu te lăsa prins și nu te mai întoarce niciodată!

Gottlieb își șterse ochii umezi.

— N-am să uit asta.

— Ba da, vei uita, dar n-are importanță. Ai grijă de fetițe. Pleacă!

Evreul se lăsă jos sub trapa din podea. Margot închise bine trapa și trase la loc masa peste ea. Aruncă o privire pe fereastră.

— Vin aici!

Fața îi era albă de groază.

— Tu ai copii, Axel. Ascunde-te sub pat…

— Nici vorbă!

— Dacă n-o faci, îl dau în vileag pe evreu.

Margot respira repede.

— Și atunci totul se va fi întâmplat degeaba.

— Bist du verückt? Berg izbucni în râs. N-ai face-o!

— Pune-mă la încercare!

Privirea ei era neînduplecată.

— Dacă m-ajută Dumnezeu, tot ce mi se poate întâmpla este să mă

violeze!