— Având în vedere că se numeau Weiss, cred că da, dar nu știu nimic despre ea. Și drept să-ți spun există puține informații și despre Dirk Schick.
Mi-au trebuit ore întregi numai să-i trec în revistă pe toți diplomații. Schick nu era diplomat de carieră, asta pot să-ți spun. A locuit în München cam zece ani.
— Cu ce se ocupa în afară de faptul că era diplomat cu jumătate de normă?
— Nu știu sigur.
Storf se opri o clipă.
VP - 210
— Dar atașate la viza lui mai erau niște hârtii de la guvern care-i dădeau dreptul să aducă antichități din Rusia în Germania.
Spusele lui Storf îl luară pe Berg prin surprindere.
— Omul era negustor de artă?
— Se poate. A cumpărat un număr considerabil de relicve și icoane…
niște manuscrise. Există copii ale tuturor tranzacțiilor. A cumpărat piese scumpe – evident că omul avea bani.
— A vândut ceva din ce a adus?
Storf ridică din umeri.
— N-am avut norocul să dau peste permisul lui de afaceri. Data viitoare.
— A făcut multe călătorii? întrebă Berg.
— Are multe ștampile de viză. Dar e normal pentru cei din corpul diplomatic.
— A călătorit în America?
— Ah, te gândești la englezul Lord Robert Hurlbutt. Nu, din ce am văzut eu, Dirk nu a călătorit în America. Nu există niciun indiciu că ar fi părăsit vreodată Europa.
— Dar avea nevastă americancă, spuse Berg. Misteriosul nostru Robert sau Rupert ar fi putut învăța engleza de la mama lui.
— Poate, dar n-am cum să aflu asta cercetând dosare vechi.
Își continuară drumul, mergând încet, fără să vorbească o vreme. În cele din urmă Berg spuse:
— Să presupunem un moment că Schoennacht și Schick sunt una și aceeași persoană. Ce ar fi putut face Dirk de care să-i fie rușine fiului?
— Nimic, din câte știu eu.
— Totuși, se folosește de numele Robert Schick atunci când îi convine.
O mulțime de idei se învârteau în mintea lui Berg.
— Schoennacht pleacă la Paris în seara asta. Ar trebui să-l punem sub urmărire.
— Tu nu poți să urmărești pe nimeni.
— Atunci ajută-mă și fă-o tu… dar nu-i spune lui Volker.
Storf ridică din sprâncene.
— Îmi ceri să urmăresc pe cineva fără știrea șefului… și fără plată?
— Volker e de părere că Schoennacht are prea multe relații ca să fie deranjat de poliție. Există însă un criminal în libertate. Dacă n-o faci tu, o fac eu.
Storf se încruntă.
— Vorbesc cu Georg. O să facem tot posibilul.
— Ești un tip de treabă, Ulrich, mulțumesc.
Berg se uită la adresa din mână.
VP - 211
— Suntem aproape de Gottlieb. De-aici mă descurc singur.
— Cum te duci acasă, Axel?
— Iau un taxi.
— În regulă. Nici să nu te gândești să mergi pe jos.