— Sunt bine, Ulrich, pe cuvânt.
— Atunci stai cu mine cât beau o bere, Herr Inspektor.
Berg avea dureri prea mari ca să se certe. Storf zări o terasă pe partea cealaltă a străzii. Grijuliu, îl conduse pe Berg la o masă liberă și-l așeză pe scaun.
— Nu te mișca. Mă întorc îndată.
Îndată ce Storf dispăru înăuntru, Berg încercă să se ridice în picioare, dar durerea îl obligă să se lase din nou pe scaun. Înjură cu năduf, atrăgând privirile ospătarilor îmbrăcați în costum tradițional. Storf se întoarse cu două halbe. Berg sorbi din berea rece ca gheața și se simți îndată mai bine.
Domolit, bolborosi „mulțumesc”.
— N-ar trebui să mergi atât pe jos.
— Nu pot merge pe bicicletă. Cum vrei să mă deplasez?
— Există autobuze, tramvaie, taxiuri. Și poți oricând împrumuta un Kraftrad. Problema, Axel, e că muncești prea mult.
— Mi-am luat doar două săptămâni de vacanță și uite ce s-a întâmplat în absența mea.
— N-ai fi putut împiedica crima nici dacă te-ai fi aflat aici.
— De unde știi? Poate că l-aș fi prins pe ticălos și Regina Gottlieb ar fi acum în viață.
— Sau poate că nu.
— Ei bine, nu vom ști niciodată.
Berg mai sorbi o dată, apoi dădu toată halba pe gât.
— Eu am să supraviețuiesc, dar câtă vreme ticălosul ăla e liber, s-ar putea ca alte femei să fie mai puțin norocoase. Trebuie să ajung la Gottlieb înainte de lăsarea întunericului.
— Las-o pentru altă zi că n-o fi foc, Axel.
VP - 206
— Aici greșești. E un ordin direct de la Volker.
— De ce? Ce-i pasă de un jidan bătrân?
— Ar vrea să-l arestez pentru uciderea soției.
Storf sări în picioare.
— El a făcut-o?
— Nu cred, dar în ochii Kommissarului nu-i nicio diferență între vinovăția sau nevinovăția unui evreu. Tot ce vrea e o arestare.
Storf rămase tăcut un moment. Apoi spuse:
— Nu poate merge la nesfârșit… să punem crimele acestea pe seama evreilor.
Până și Storf înțelesese. Berg scoase fluturașul care anunța mitingul de-a doua zi.
— Uită-te la asta.
Storf se uită pe anunț.
— Încă un miting. Și ce?
— Volker îl consideră îngrijorător. Se teme de un alt puci al Austriacului.
— Acum nu suntem în ’23. Nu mai sunt cozi la pâine. Situația economică
nu strălucește, dar nu e nici depresiune, nu? Dacă Austriacul va fi ales cancelar, nu va fi cu forța, ci din voința poporului.
— Ferească Dumnezeu!
— Om trăi și om vedea de ce ne va feri Dumnezeu.
Storf sorbi prelung din berea rece.
— Du-te acasă. Vorbesc eu cu evreul.
— N-am încredere în tine. Și nici evreul nu va avea.
Storf râse.
— Și crezi că o să aibă mai multă încredere în tine decât în mine? Axel, ești naiv. Tu, eu, toți germanii… pentru evrei noi reprezentăm dușmanul. Iar pentru noi, germanii, evreii reprezintă dușmanul.
