— Ia te uită! zâmbi Berg.

— Sunt singura din casa noastră.

Karen clătină din cap a dezgust. Berg o bătu ușor pe mână.

— Ce-ar fi să iei o pauză, Karen? Du-te și mănâncă ceva. Am eu grijă de el până te întorci.

— Bună idee, fu de părere și Müller.

— Vreți să scăpați de mine.

— Trebuie să discut ceva cu Georg, explică Berg. S-ar putea să fie cam dur pentru urechile tale.

— Să discuți? Karen era consternată.

— Nu vezi ce-au făcut animalele alea cu el? Nu-l poți lăsa în pace o singură noapte?

— Mă simt bine, insistă Müller. O discuție îmi va lua gândul de la durere.

Du-te și ia puțin aer, scumpa mea. O să te simți mai bine.

A fost nevoie de câteva minute de lingușeală până să o convingă pe Karen.

Berg așteptă să iasă, apoi trase draperia în jurul patului. Oricum dădea doar iluzia de intimitate – o bucată de material subțire nu putea opri scâncetele și văicărelile – dar a fost de-ajuns ca să-i facă să se simtă în largul lor.

— Ce s-a întâmplat cu Ulrich? întrebă Berg în șoaptă.

Müller oftă adânc.

VP - 263

— A fost înjunghiat. Sub braț, mi se pare.

— O, Doamne!

— L-au operat. A pierdut mult sânge.

— Și a ieșit din operație?

— Are un plămân afectat.

— La naiba! înjură Berg. Îmi vine să-i sfâșii pe derbedei, mădular cu mădular.

— Ulrich se va vindeca dacă nu face vreo infecție.

— Dar ce-i cu medicamentul acela nou care a fost bun contra holerei?

Pyo… pyo…

Berg bătea din picior.

— Pyocyanase… cam așa ceva.

Müller ridică din umeri.

— Sunt sigur că doctorii fac tot posibilul.

— Bineînțeles. O să încerc să-l văd mâine.

— Bună idee… când nu vei mai mirosi așa. De la ce măcelărie vii, prietene?

Berg nu răspunse, iar Georg nu insistă.

— Du-te acasă, Axel. Sunt sigur că Britta e înnebunită de îngrijorare.

— Am vorbit deja cu ea. Vecinul nostru are telefon. Știe că sunt bine.

Nori negri se adunară în creierul lui Berg. Îi alungă.

— Va supraviețui în noaptea asta… mult mai bine decât orașul. Când nu-i Austriacul, este ucigașul acesta îngrozitor care s-a înjosit și mai mult atacând acum și copii.

— Poate ia lecții de la Haarmann sau de la Vampirul din Düsseldorf.

— Nu cred că diavolul are nevoie de lecții.

Berg strânse pumnii.

— Nu pot merge acasă până nu aflu mai multe despre aceste crime oribile. N-am văzut încă locul crimei și ar trebui să-l văd în seara asta. N-am mai rămas decât eu. Dacă aștept până mâine dimineață, se pot pierde dovezi esențiale.

— Presupun că au trimis deja cadavrele la laboratorul de analize, Axel. În plus, e întuneric beznă. N-o să vezi nimic.

— Sunt ceva lămpi cu gaz în parc. Am o lampă cu kerosen.

Müller își dădu ochii peste cap.

— Ar trebui cel puțin să vizitez familia.

— E târziu, Axel. În plus, Austriacul ar putea fi acolo.

— La naiba cu Hitler. După câte știu, nu el conduce orașul.

Müller dădu din umeri, apoi se strâmbă de durere.

VP - 264

— Nu te poți duce acolo, Axel. Nu mirosind așa. Nici măcar nu ești în uniformă.

Müller avea dreptate. Nu putea merge nicăieri în interes de serviciu dacă