cu căldura puternică a focului din cămin, îl făcu să simtă greutatea hainei groase. Pe când se gândea dacă să o scoată sau nu, auzi pe cineva tușind ușor și se întoarse.

Își dădu seama că se afla în fața lui Herr Gross, un bărbat firav, dar frumos, cu fața palidă și ochi negri, inteligenți. Pe nasul subțire, proeminent, avea ochelari. Își freca degetele lungi și osoase unul de altul, în semn de îngrijorare. Era slab, dar înalt; avea mai mult de 1,80 m. Se înclină mai întâi în direcția lui Volker, apoi a lui Berg.

— Sunt Anton Gross. Am cerut să se servească ceaiul. Cum e destul de cald, poate doriți să vă faceți mai comozi, și să vă scoateți hainele groase.

Haslinger o să vi le pună în cuier.

Era rândul lui Berg să-și scoată haina. I-o dădu lui Haslinger. Majordomul o luă, se întoarse pe călcâie și părăsi locul, încă ostil ca urmare a atitudinii superioare a lui Volker de la sosire.

— Luați loc, vă rog.

Gross se așeză pe marginea unei sofale acoperite cu satin de culoarea rubinului. Volker alese unul din cele două scaune tapițate și se așeză și el, ținându-și spatele drept. Berg alese celălalt scaun. Cei doi polițiști stăteau cu fața la Gross, așteptând ca el să vorbească.

VP - 31

— Sunt îngrijorat. Annei nu-i stă în obicei să plece de acasă fără să fie însoțită. Trăim vremuri… tulburi. Străzile sunt pline de huligani.

— Într-adevăr, spuse Volker. Așa se întâmplă când crește șomajul.

— Da, bineînțeles. Dar cauzele nu schimbă faptele. Există mult prea mulți… huligani. E înfricoșător și pentru un bărbat, darămite pentru o femeie tânără.

— Și sunteți sigur că nimeni nu a însoțit-o? întrebă Berg.

— Nu mi-a spus că avea de gând să plece de acasă. Și apoi, cine ar fi putut-o însoți în afară de mine?

Un amant necunoscut? Berg adaugă apoi cu glas tare:

— Tatăl sau un frate, poate?

Gross dădu din mână.

— Nu.

Berg privi în jurul său. Existau multe obiecte de artă așezate pe mese și pe comode: vaze Tiffany suflate din sticlă Favril albastră sau aurie, boluri decorative Gallé, o grădină zoologică constituită din animale din sticlă

Daum. Însă nicio fotografie personală nu se afla la vedere.

— Aveți vreun portret al soției, Herr Gross?

— Vreți să spuneți o fotografie?

— Da, o fotografie.

Gross își frecă din nou mâinile.

— Am o fotografie de la nuntă pe noptieră. Dar e destul de veche… de cinci ani.

— E bine și așa.

— Mă duc să o aduc.

Dar înainte să se ridice, Haslinger își făcu apariția, împingând un cărucior pe care se aflau un ceainic de argint în stil baroc, cu tacâmuri la fel, farfurii de porțelan, cești, farfurioare și o tavă plină cu biscuiți, prăjiturele și fursecuri.

Începu ritualul. Volker și Berg își puseră un cub de zahăr, Gross două.

Volker și Berg se serviră apoi cu câte un biscuit și cu câte o felie subțire de cozonac cu mac. Gross își alese o prăjitură cu glazură roz.

— Mai doriți ceva, Herr Gross? întrebă Haslinger.

— Da, răspunse Gross. Adu, te rog, domnilor polițiști fotografia de mireasă a Annei de pe noptiera mea.

— Sigur, Herr Gross.

Majordomul părăsi încăperea; cei trei bărbați serviră ceaiul și prăjiturile în tăcere. Bunele maniere cereau ca Berg să mănânce cel puțin jumătate din prăjitură. Nu era dificil, prăjitura era delicioasă – din unt, din Mohn și din VP - 32

ouă. După câteva minute de mestecat, Berg așeză farfuria pe cărucior și își puse ceașca de ceai cu farfurioara pe genunchi. Își scoase carnetul și stiloul.

— Mulțumim pentru tratație, Herr Gross. Acum, dacă-mi permiteți, câteva întrebări.

Bărbatul dădu din cap.

— Când v-ați văzut ultima oară soția?

— Aseară, la ora 8.

Gross sorbi din ceai:

— I-am dus sus o ceașcă cu cacao fierbinte și prăjiturele cu mac. Nu se simțise bine.

— Dacă-mi permiteți, în ce fel nu se simțise bine?

Obrajii lui Gross se îmbujorară.

— I-a fost rău de la stomac.

— E însărcinată? întrebă Volker cu voce neutră.

Gross dădu din cap afirmativ.

— Era în luna a cincea, deși era greu de ghicit dacă te uitai la ea.

Spuse cu mândrie:

— Are o siluetă frumoasă și e foarte atentă la greutate. Atât de atentă

încât medicul crede că nu e înțelept din partea ei.

Zâmbi, dezvelindu-și dinții regulați: