— Sunteți sigur?
Privirea lui Gross o căută pe a lui Berg:
— Nu vă înșelați?
— Eu… Berg expiră. Nu cred că mă înșel, nu.
Cu mare grijă, Gross se ridică în picioare și așeză ceașca pe cărucior. Apoi, timp de câteva minute, se plimbă agitat prin cameră. Se opri brusc și reuși să-și adune forțele.
— Ei bine, aș dori să văd cu ochii mei!
Volker făcu un pas înainte.
— Bineînțeles, Herr Gross. O să vă conducem la locul faptei imediat. Dar mai întâi, ne permiteți să vă adresăm câteva întrebări? Cele obișnuite.
— Da, bineînțeles.
Ochii lui Gross erau umezi, dar mintea îi era în altă parte.
— Presupunând ce poate fi mai rău, domnule, cunoașteți pe cineva care ar fi vrut să-i facă rău soției dumneavoastră?
— Nu.
Apoi cu fermitate:
— Bineînțeles că nu!
— Îmi pare rău, Herr Gross, spuse Volker. Dar trebuie să vă pun câteva întrebări.
Gross își mușcă buza de jos.
— Pot s-o văd chiar acum?
— Vă rog să mai aveți răbdare încă un minut. Spuneați că avea obiceiul să
se scoale în jurul orei opt. Dar ați așteptat până la nouă înainte să o deranjați pentru că nu se simțise bine noaptea trecută.
— Exact.
— Și se dusese la culcare în jurul cărei ore?
— Cam pe la opt.
Berg spuse:
— Și nu ați auzit nimic în toiul nopții care să sugereze că ar fi putut pleca de acasă?
VP - 34
— Nimic.
Volker adaugă:
— Dar e posibil ca, aflându-vă în altă încăpere, să nu-i fi auzit mișcările.
— Imposibil, insistă Gross. Nu am auzit nimic. Nu mai am nimic de spus.
— Da, bineînțeles, replică Berg. Dar vă rog să presupuneți pentru o clipă
că poate nu ați auzit chiar totul. Vă puteți gândi la vreun motiv pentru care să fi plecat de acasă noaptea fără să vă anunțe?
Aluziile erau evidente. Gross îl privi furios.
— Nu. Și nu cred că ar fi plecat de acasă fără să-mi spună, nu în starea ei.
Poate că vreun huligan a intrat azi-noapte în casă pe când eu dormeam și a luat-o.
— Ah, Herr Gross, tot ce se poate, spuse Volker. O să analizăm posibilitatea aceasta. Dar atunci trebuie să admiteri că s-ar putea întâmpla anumite lucruri în partea ei de casă fără ca dumneavoastră să aflați… dacă
dormiți adânc.
Gross se făcu roșu de furie.
— Nu pot să cred. Niciodată nu ar fi plecat de acasă așa de târziu și de una singură.
Berg încercă să atenueze șocul.
— Sunt sigur că nu ar fi făcut-o în mod normal, Herr Gross, dar poate că a intervenit o urgență în timp ce dumneavoastră dormeați. Din dragoste și considerație pentru dumneavoastră, s-a aventurat afară în noapte de una singură.
