— Deci se poate ca ucigașul să-l fi luat și pe acesta.
— Cu ce scop?
Berg se gândi o clipă.
— Așa sunt unii criminali. Iau obiecte de la victimele lor – îmbrăcăminte sau bijuterii.
— Mai degrabă fură pentru câștig.
— Da, desigur. Dar iau și lucruri fără valoare. Am avut un caz în care ucigașul tăiase pur și simplu șuvițe din părul victimei. Când a fost întrebat de ce, a răspuns că a vrut să aibă o amintire.
Müller clătină din cap.
— Ciudat.
— Și n-a fost violată? întrebă Berg.
— Se pare că nu, dar a intrat în putrefacție. Herr Profesor a luat probe.
Poate observă ceva la microscop.
— Deci avem deja câteva diferențe. Una a fost violată, iar cealaltă nu. Au fost folosite obiecte diferite pentru strangulare. Poate fi vorba de ucigași diferiți.
— Poate.
Müller mai luă o gură de bere.
— Sunt mort de foame. Mănânci, Axel?
Berg căzuse pe gânduri.
— Dar în amândouă cazurile, un ciorap a dispărut. Asta indică o aceeași mână, nu crezi?
— Nu cred decât că mi-e foame. Ce spui de o porție de brânzeturi și salam cu pâine neagră și unt?
Berg se uită nedumerit la Müller timp de câteva minute, apoi reveni încet în prezent.
— Da, ar fi bine.
Chemară chelnerul și Müller comandă cu voce tare peste masă. Clienții râdeau zgomotos. Pe lângă asta, mai începură și să cânte – a capella, și fals.
Fanfara încă nu începuse să cânte, dar pe locul ei se afla un acordeonist în costum tradițional bavarez cu cămașă albă, bretele și lederhosen, care tocmai își scotea instrumentul din cutie. Paharele se ciocneau și se înnodau prietenii de moment. Era din cauza berii – dar de ce nu? Viața era mohorâtă, la fel ca și vremea. Și era bine să profiți de tot ceea ce ți se oferea.
Berg își aminti de Margot. Își imagină zâmbetul ei sfios în timp ce se privea în oglindă, răcorindu-și fața cu evantaiul scump din pene negre. Se gândise să o viziteze înainte de întâlnirea cu Müller, dar apoi se răzgândise.
VP - 112
Nu era înțelept să se implice prea tare, chiar dacă fidelitatea nu era pentru el.
— Unde-o fi Storf? întrebă nemulțumit.
— O să vină, Axel. Relaxează-te.
Nu te mai gândi la ea!
— A ieșit ceva folositor din chestionarea lui Anders Johannsen?
— Numai și numai serviciu, eh?
— Crezi că-ți țin companie de plăcere?
Müller zâmbi.
— Pretinde că a găsit-o în jurul orei șapte și-un sfert.
— E sigur?
— Bătrânul e punctual precum un ceasornic.
— E bătrân?
— Trecut de cincizeci de ani, deși pare mai tânăr – cu excepția părului alb.
— Și cum arată afară de faptul că are părul alb?
— Trăsături ascuțite, nas lung… înalt.
— E înalt?
