VP - 183

— Dacă Hitler vrea să ajungă undeva, va trebui să facă propagandă mai bună.

Berg încuviință.

— Interesant. Nu mi-aș fi imaginat că sunteți un susținător al lui Herr Hitler, desigur nu cu aceste opere de artă.

— Desigur că nu aprob gustul artistic al lui Herr Hitler. Și nici nu-mi plac huliganii care strică imaginea Partidului Nazist, dar îmi place ce are de spus despre onoare și loialitate. Și cred că are idei bune despre cum pot fi desăvârșite astfel de virtuți.

— Cu toate că mi-ar plăcea să discut despre virtuțile la care vă referiți, trebuie, din nefericire, să discut despre această neplăcută problemă a crimei.

— Regina Gottlieb.

Schoennacht îi spuse numele în silă.

— Nu vă plăcea?

— Nu-mi place niciun evreu. Și am fost de-a dreptul furios pe soția mea că

folosea o evreică, când există atâtea femei germane harnice. Am insistat ca Julia s-o concedieze și să angajeze una de-a noastră.

— Nu știați că e evreică atunci când a început să lucreze pentru soția dumneavoastră?

— Nu, desigur că nu. Nu părea… nu credeam că soția mea e atât de proastă. Chiar așa. Prostia femeilor nu trebuie subestimată niciodată.

Berg se uită pe fereastră la ceea ce părea o livadă de pomi înfloriți. Apoi îl privi fix pe Schoennacht. Câteva zgârieturi fine de la baza maxilarului se prelungeau pe gât în jos, fiind apoi ascunse de eșarfă.

— Ce-ați pățit la față?

— Poftim?

— Zgârieturile.

Schoennacht își duse degetele la față.

— Ah, așa se întâmplă când folosești un aparat de ras care nu taie.

Chipul lui Schoennacht nu trăda nimic. Berg spuse:

— Aș dori să vă întreb unde vă aflați în noaptea crimei.

Bărbatul cel înalt zâmbi.

— Și care este scopul acestei întrebări? Credeți că aș încălca legea ca să

ucid un șobolan? Deși nu cred c-ar trebui să existe vreo lege împotriva uciderii șobolanilor.

— Vă cer cu respect să răspundeți la întrebare.

— Am fost acasă.

— Toată noaptea?

— Da, toată noaptea. Altceva?

VP - 184

— Da, Herr Schoennacht, mai e și altceva. Dacă-mi permiteți. Ați stat acasă toată noaptea. Există cineva care poate confirma aceasta?

— Soția mea, desigur, spuse și privirea îi deveni tăioasă. Valetul.

— Aș dori să vorbesc cu amândoi.

— Nu am nimic împotrivă să vorbiți cu Helmut, dar va trebui să reveniți.

Este foarte ocupat chiar acum cu împachetatul hainelor necesare pentru o perioadă de trei săptămâni, cât va dura călătoria mea de afaceri la Paris și la New York. O adevărată corvoadă.

— Și ce afacere necesită o asemenea călătorie, dacă nu sunt prea indiscret?

Schoennacht zâmbi.

— Sunt negustor de artă.

— Aha. Acum înțeleg ce e cu colecția dumneavoastră. Aveți clienți în Statele Unite?

— Am mulți clienți în întreaga lume.

Se ridică.

— Acum vă rog să mă scuzați.

Berg nu se mișcă de pe scaun.

— Când aș putea vorbi cu el… cu valetul?

— Plec în seara aceasta. Reveniți mâine după-masă.

— În regulă, spuse Berg. Dar cu soția?

Schoennacht clătină din cap.

— Nu vă permit s-o deranjați pe soția mea. Are constituția delicată și aproape că a apucat-o isteria când a aflat despre uciderea Reginei. Nu mai vorbise cu evreica de când a concediat-o. Nu are sens să-i pun în pericol sănătatea ca să vă fac dumneavoastră plăcere.

— Vă înțeleg îngrijorarea, domnule. Voi fi foarte atent, vă asigur.

Schoennacht își strânse buzele în semn de dispreț.

— Nu vă permit să o deranjați când eu nu sunt acasă. Reveniți peste trei săptămâni când mă întorc din călătorie.