— Vom fi prezenți, Kommissar, adăugă și Storf.
— Bravo, Ulrich, bravo.
Volker se întoarse și părăsi locul.
— La dracu’! exclamă Berg. E o mizerie!
VP - 142
— Axel, trebuie să înțelegi, spuse Storf. Au fost tulburări. Au fost răniți și alți oameni, nu numai tu.
— Rău?
— Nimeni așa de rău ca tine, răspunse Müller.
— Dar au fost oase rupte și fețe zgâriate.
— Au pus totul pe seama evreului, interveni Storf.
— N-a fost vina evreului! spuse Berg. A fost banda lui Hitler… huligani și criminali.
Dumnezeule, cum îl mai durea capul – dar nu putea permite așa ceva.
— S-au aflat acolo de la început, aruncând cu pietre în Gross… și în mine.
N-au avut absolut niciun respect pentru lege!
— Naziștii spun că evreul a încercat să fugă…
— Minciuni!
— Așa scrie în raportul oficial al poliției, spuse Storf.
— S-a terminat, Axel. Nu are rost să protestezi deoarece nu poți schimba nimic.
Berg se lăsă pe pernă. Totul era un coșmar – durerea care-i sfâșia trupul, umilința de a fi fost bătut de derbedei, moartea oribilă a lui Anton Gross.
— Mă doare.
Fu tot ce putu spune.
— Atunci trebuie să dormi, îl sfătui Müller.
Storf îl bătu ușor pe umăr.
— Însănătoșire grabnică, Inspektore. Nu-i totul pierdut, încă mai lucrăm la cazul Marlenei Druer. Revino-ți degrabă. Avem nevoie de ajutorul tău – ca să nu mai spun că în lipsa ta trebuie să muncim mai mult.
Să muncească mai mult? Întocmai ca dintr-un cuțit lovind cremenea, din creierul lui Berg începură să sară scântei.
— Despre ce miting vorbea Volker?
— Herr Hitler organizează un nou miting la Das Kellnerhaus în seara asta, răspunse Storf. Ne așteptăm să participe multă lume. Va fi mare agitație.
— Departamentul se teme de un nou puci ca cel din ’23, adăugă Müller.
Naziștii au început să facă politică în stradă. Volker l-a asigurat pe primarul Scharnagl și pe Polizeipräsident Mantel că va ține situația sub control. Dacă
izbucnesc și alte tulburări, poate să-și ia adio de la slujbă.
Berg sări în sus.
— În seara asta?
— Da, Axel, în seara asta, fu răspunsul lui Storf. Nu-ți fă griji. De data asta poliția nu va fi luată pe nepregătite.
VP - 143
Un miting politic organizat de un maniac irascibil, iar el era în spital? Era prins în capcană, închis, un simplu spectator în fața evenimentelor. Berg începu să transpire.
— Soția mea se poate întoarce în orice moment.
Îl apucă pe Müller de mână.
— Până la ora prânzului mă descotorosesc de ea. Atunci va trebui să te întorci din nou aici. Trebuie să aduci două perne într-o sacoșă și printre ele o haină lungă, un fular și o pălărie. Dacă te întreabă cineva ce ai în sacoșă, spui că niște perne în plus pentru mine.
Cei doi bărbați păreau stupefiați. Poate că nu l-au înțeles. Berg le spuse:
— Doresc… să aduceți…
