Un alt detaliu pe care îl află abia mai târziu a fost existența detectivului particular și a fotografiilor în care fusese surprinsă cu Lynch la restaurant.

Ted nu-i înfruntase pe niciunul dintre ei, păstrase fotografiile într-un plic în seif și își continuă viața parcă pierdut în limbul sufletelor rătăcite, până ce aveau să decidă cum să gestioneze divorțul, relația cu fetele și cu cei apropiați. În mod paradoxal, conviețuirea în perioada aceea fusese mai ușoară.

Holly găsi târziu fotografiile, avea să-i mărturisească ea Laurei. Nu știa cifrul de la seif și fusese nevoită să-l forțeze. Dar asta se întâmplă o lună mai târziu. Timp de o lună, Ted rămase alături de ea, fără să-i spună nimic de parcă nu l-ar fi interesat.

De ce așteptase Ted o lună? O lună pentru a-i face o vizită lui Lynch la birou, când nimeni nu era prin preajmă, și să-l snopească în bătaie cu o veioză din bronz. O lună pentru ca cineva de la etajul inferior să audă

lovituri, strigăte și să anunțe poliția; să-l găsească pe Ted în holul clădirii cu veioza pe genunchi și plin de sângele prietenului său. Când polițistul care îl găsise îl întrebase cum se numea, inițial răspunse că nu-și amintește, pentru ca apoi să spună că numele său e Wendell. Fusese arestat și dus la secția de poliție unde se dovedi că numele său real era Theodore McKay.

Bătaia suferită îl duse pe Lynch în starea de comă. Medicii fuseseră

optimiști în primele zile, trebuia operat de urgență și credeau că drenând VP - 150

sângele aveau să reușească să reducă inflamația produsă la nivelul creierului și că astfel urma să-și revină. Însă acest lucru nu se întâmplă.

Holly îl vizita în fiecare săptămână. Justin era singur la părinți și avea o familie foarte mică; era atât de trist să-l găsească mereu singur, pe un pat de spital, visând la un miracol de care nu era foarte sigură că avea să se și producă! Holly nu putea spune dacă se îndrăgostise de el, dar era sigură că

sentimentele ei într-acolo se îndreptau. Și se simțea în mod evident responsabilă. De ce nu fusese mai atentă? Laura îi recomandase să facă

terapie și asta o ajută foarte mult. Nimeni n-ar fi zis că un om pașnic și deschis dialogului cum era Ted ar fi putut păstra secretul infidelității, pentru ca apoi să se dezlănțuie brusc ca Vezuviul.

În ceea ce-l privește pe Ted, se lăsase pradă unei stări catatonice. Fusese internat în Lavender Memorial. Doctorița Laura Hill preluă cazul său imediat și luă legătura cu doctorul Carmichael, cel care îl tratase pe Ted până la momentul acela.

22.

Ted o asculta pe Laura fără să o întrerupă. Când doctorița îi vorbi de bătaia primită de Lynch, se arătă ușor surprins.

— E tot în comă?

— Mă tem că da.

— Ești absolut sigură că eu am făcut-o, nu?

Laura încuviință din cap.

— Trebuie să existe o explicație, zise Ted dând din cap. De ce mi-aș fi bătut prietenul până la starea de comă? Faptul că avea o relație cu soția mea nu constituie un motiv suficient. Probabil că m-o fi scos din pepeni, nu neg, dar nu suficient cât să-l omor. Trebuie să mai fie ceva.

— Răspunsul se află în capul tău și al lui Lynch, însă el nu ne poate dezvălui nimic acum.

— Dumnezeule!

— Nu te amărî, Ted. E evident că nu te simțeai bine când ai făcut ce-ai făcut. Și nici în zilele anterioare evenimentului. Holly mi-a spus că, timp de o lună, ai ținut ascunse fotografiile făcute la restaurant, și că acest lucru nu-ți era caracteristic; că e sigură că i-ai fi zis de ele.

El aprobă.

VP - 151

Trebuia să mai fie ceva. Era greu să faci speculații referitoare la Lynch, de a cărui prietenie Ted nu-și mai amintea nimic. Poate că știa ceva despre el care i-ar fi făcut rău lui Holly.

— La ce te gândești? simți Laura primejdia.

— Holly a menționat ceva despre Lynch, vreo bănuială? Presupun că dacă

avea vreo relație cu el, ar fi făcut-o pentru că îl considera un om bun, deși uneori ne încurcăm cu cine nu trebuie.

— Știu la ce te referi. Uite ce e, voi fi sinceră cu tine. Holly mi-a mărturisit că Lynch era un om bun, liniștit și cuviincios. Deși el și Holly începuseră să

aibă sentimente unul față de celălalt, el a fost cel care a refuzat să continue relația până ce divorțul între tine și ea nu s-a stabilit. Justin voia să

vorbească cu tine și să-ți explice totul. Desigur, asta e doar părerea lui Holly și nu exclude posibilitatea de a mai fi ceva la mijloc.

— Holly e o femeie foarte intuitivă. Dacă ea a afirmat asta, înseamnă că e adevărat.

— Totuși, și eu am aceeași părere ca tine, îi spuse Laura. Căuta ceva într-un dosar care conținea plicuri de plastic. Ceva te-a determinat să reacționezi așa cum ai făcut-o cu Lynch. Probabil că ai descoperit ceva când l-ai urmărit.

Nu am vorbit cu detectivul particular pe care l-ai angajat, însă Holly a făcut-o și i-a spus că el doar a făcut filajul și apoi ți-a dat fotografiile.

— Numele detectivului este Pitterstone, nu?

— Îți amintești asta?

— Wendell mi-a vorbit despre el… Dumnezeule, în tot acest timp am povestit despre cineva care nu există. Oare cum e posibil?

— Prietenia ta cu Lynch, relația lui cu Holly, casa de lângă lac… toate sunt legate de Wendell. Mintea ta a divizat informația, iar acum îi aparține lui. Se poate spune că, într-o oarecare măsură, tu nu ai acces la ea. În acest moment, în mintea ta există o cameră încuiată.

Deschide ușa!

Laura vorbea încet. Era ca și cum, cu fiecare cuvânt, ar fi testat capacitatea lui Ted de a asimila informația.

— Ce-ai acolo? întrebă Ted.

Laura scosese o poză din dosar. Era mică și veche de câțiva ani. I-o dădu.

În fotografie apăreau Ted și Lynch când erau tineri, la o petrecere din timpul facultății, zâmbind lângă un poster cu Uma Thurman în filmul Pulp Fiction. Imediat, posterul îl făcu pe Ted să-și amintească. Se afla pe hol, aproape de camera sa. Uma purta o perucă neagră și fuma provocator. Acel Ted din poză arăta bine, era slab, avea părul lung până la umeri. Purta o banderolă în stil Axl Rose, iar în mână ținea un pahar de plastic. Lângă el, VP - 152

Lynch avea același aspect jovial cu care Ted și-l imaginase bătând la ușa casei lui… Era de-o frumusețe extraordinară.

— Îmi amintesc perfect de posterul ăla. Dar nu de Lynch. Se pare că eram apropiați.

Laura aprobă. Puse poza la loc în dosarul ei.

— În visul în care mi se arăta casa de lângă lac, a mai apărut ceva, spuse Ted, o oarecare familiaritate legată de acel loc. În plus, azi când m-am trezit, mi-am dat seama de un lucru: nu puteam să-mi amintesc chipul lui Wendell, nu eram sigur de culoarea ochilor săi, trăsăturile feței sale se risipeau în mintea mea. Era slab? Purta ochelari? Nu puteam spune cu exactitate.

— Că tot veni vorba de Wendell, trebuie să te întreb ceva… Numele are vreo semnificație pentru tine?

Ted se gândi.

— Dacă te referi la faptul că poate să fi cunoscut pe cineva cu numele ăsta, răspunsul e negativ. Cel puțin, nu din câte îmi amintesc, ceea ce nu înseamnă prea mult în condițiile de față.