Cel mult n-o să servească la nimic și atunci am făcut călătoria degeaba.
— Decizia îți aparține, Laura. Știi că eu, ca director al pavilionului, răspund de ce se întâmplă înăuntru. Dar tu ești doctorița lui. Îmi dai notificarea și îți autorizez ieșirea. Când ai vrea să fie?
— Sâmbătă?
— Marcus căscă ochii mari, îngrozit.
Laura râse.
— Sunt liberă sâmbătă, explică, Walter și tatăl său se duc în vizită la bunici. E o zi perfectă pentru mine. De dimineață merg cu Ted, și după-amiază voi fi înapoi pentru a mă aranja și a ajunge la întâlnirea noastră. Știu că decizia îmi aparține, dar părerea ta contează mult pentru mine.
— Instinctul tău s-a dovedit important în acest caz. Să găsești ancora în trecutul lui Ted cu șahul, subterfugiul cu potcoava, transferul în pavilionul C… totul a fost meritul tău. Știu ce reprezintă McKay pentru tine. Dacă
instinctul tău îți spune că acum e momentul, atunci fă-o.
— Îți mulțumesc.
— Eu pot să vorbesc cu Bob, prietenul meu de la poliția din Boston. Îți amintești de el?
Laura aprobă și se abținu să nu râdă.
— Robert Duvall, cum aș putea să-l uit?!
Marcus râse și el.
— Chiar el. Dar dacă te întâlnești vreodată cu el, să nu cumva să i te adresezi cu numele complet. O să-l rog să afle tot ce se poate despre acel asasinat, asta dacă realmente a avut loc. Când a fost McKay student?
— A intrat la facultate în 1993. Ar fi genial să aflăm dacă a existat vreun asasinat la UMass în acea perioadă.
— În ceea ce privește transferul, îl voi autoriza cu măsuri de maximă
siguranță. Cătușe la mâini și la picioare în orice moment și un gardian înarmat.
— În regulă.
— Cunosc răspunsul tău, dar mi-ar plăcea să te însoțesc…
— Mă cunoști foarte bine. Dar prefer să merg cu cineva cunoscut lui Ted.
VP - 190
— Să văd care dintre băieți o să fie de gardă. Va fi încântat să meargă la plimbare.
— Călătoria o să dureze trei ore, spuse Laura, care păstrase acest amănunt pentru final.
Marcus își dădu seama de manevra subtilă.
— Ești incorigibilă, Laura Hill.
— Promit că voi ajunge la timp pentru întâlnirea noastră, spuse în timp ce se ridica.
— Trimite-mi formularul cu cererea de ieșire și mă voi ocupa de el chiar azi.
— Îți mulțumesc foarte mult.
— Probabil că ne vom mai vedea și înainte să pleci, iar în caz că nu se va întâmpla asta, îți urez succes.
— Sâmbătă nu vom vorbi despre acest caz, spuse Laura înainte de a ieși, ai cuvântul meu de onoare.
— Nu știu dacă să te cred.
Laura zâmbi.
— Și nu uita ce-ai de făcut de îndată ce-o să deschizi ușa.
— N-o să uit.
VP - 191
PARTEA A PATRA
1.
1993
UMass era un centru universitar care avea înscriși peste douăzeci de mii de studenți în anul 1993. Mulți dintre ei se cazau într-unul dintre cele cincizeci de cămine universitare cu camere duble, repartizate în urma unui proces care chipurile ținea cont de preferințele fiecărui student. Pentru asta, era necesar să completeze formularul de înscriere care demara un proces de selecție infailibil. Se lăudau cu asta în toate textele publicitare!
Când Ted McKay și-a cunoscut colegul de cameră, primul lucru care i-a trecut totuși prin cap a fost că cei de la biroul de repartizare a camerelor habar n-aveau să-și facă treaba. Căci altminteri nu se explică cum cineva și-ar fi putut închipui că el și cu Justin Lynch s-ar fi putut împrieteni. Era suficient să-i vezi ca să-ți dai seama că nu erau pe aceeași lungime de undă.
