Ted o aștepta în mijlocul acelei încăperi mari, cu mâinile libere, pe lângă

corp. Nu mai purta cătușe.

— Unde e Lee?

VP - 246

— La subsol.

Laura se întreba dacă asta însemna că Lee era în viață. Nu îndrăzni să-l întrebe.

Păstrează-ți calmul!

— I-am pus cătușele, spuse Ted arătându-și încheieturile mâinilor. O să-l eliberez mai târziu. În schimb, tu trebuie să pleci chiar acum de-aici, Laura.

— Să plec? De ce? Credeam că facem progrese. Lasă-mă să te conduc înapoi la Lavender. Putem să depășim momentul acesta perturbator.

Gândește-te la familia ta, la…

— Laura, apreciez tot ce ai făcut pentru mine. Dar nu toate se rezolvă cu un tratament. Există realități ireversibile.

Laura stătea nemișcată.

— Pleacă, întoarce-te la poteca ce duce la casa mea. Și nu anunța pe nimeni nimic.

— Și tu ce-o să faci?

Există un moment de nehotărâre, pe chip i se citea nedumerirea.

— N-o să fac nimic rău.

Laura începea să-și dea seama de ceea ce se întâmpla cu Ted. Era confuz și trebuia să folosească informația în favoarea ei.

— Cine te-a sunat? întrebă Ted dintr-odată.

Făcu câțiva pași spre ea.

— Marcus Grant, șeful pavilionului C. Mi-a spus că a intervenit o urgență

la unul dintre pacienți.

— Aha…

— Așa e.

— Ce fel de urgență? Ați vorbit destul de mult timp…

Se aflau suficient de aproape ca Ted să poată fi lângă ea în doi timpi și trei mișcări.

— Au aflat, Laura?

Ea se încruntă. Trebuia să recapete controlul.

— Tocmai am intrat în camera unde păstrai dosarele. M-am uitat la ele, de asta am întârziat.

— Înseamnă că știi ce am făcut, murmură el.

Ted își ridică privirea, ca și cum ar fi auzit un zgomot. Apoi plecă ochii și rămase pe gânduri. Părea să fi uitat unde se afla.

— Ted, te rog, mă tem că lucrurile sunt mai complicate decât crezi…

— Pleacă! spuse el.

Ted se întoarse și se îndreptă spre pivniță.

— Merg cu tine, spuse Laura.

El îi răspunse fără să se întoarcă.

VP - 247

— Știi foarte bine ce o să pățești dac-o faci.

Chiar și așa, Laura îl urmă pe scările care duceau la subsol, de unde venea un inconfundabil miros de benzină.

22.

În prezent

Laura văzu cel puțin cinci bidoane de benzină în apropierea intrării.

Avansară pe un hol cu vechituri, până ajunseră la un fotoliu ponosit alături de care se afla o trapă în podea și mașini de scris vechi. Raftul gol îi sugeră

Laurei o imagine destul de precisă cu ceea ce se întâmplase acolo. Cercetând cu atenție, dădu peste o pată de sânge în apropierea deschizăturii, însă

paznicul nu era acolo.

— Unde e Lee?

— Aici, în spate, răspunse Ted lipsit de interes.

Arătă către un dulap aflat la mică distanță. Avea un metru înălțime, sertare care se deschideau ușor, și părea să cântărească câteva tone având în vedere designul modern pe care-l avea. La unul dintre capete se puteau vedea cizmele paznicului.

Ted se aplecă și căută ceva în deschizătură. Laura apucă să vadă o cutie de metal.

— Ce vrei să faci, Ted?

El nu-i răspunse. Laura profită de această pauză pentru a apropia două