— Nici măcar tata nu are habar de motiv, îți vine să crezi, Ted? Nu i-am spus niciodată. Poate o s-o fac cândva.
Ted se așeză în patul lui. Partida de poker putea să aștepte.
— Te înțeleg. Și tata e un imbecil.
Justin îl aprobă, sfidând frigul, cu fața întoarsă în afară.
— El crede că e vorba de vârstă, că eu trec printr-o etapă de revoltă care se va încheia. Mama crede același lucru, deși față de ea am alt comportament, sau cel puțin încerc. Tipul e atât de idiot, încât nu-i trece prin cap să-și facă o minimă autocritică. În copilărie eram inseparabili. Tata era idolul meu, îmi doream să fiu ca el în toate. Era perfect.
Justin termină țigara și se grăbi să închidă fereastra. Își frecă palmele și se apropie de calorifer pentru a-și le încălzi.
— Eu cu tata semănăm ca două picături de apă, spuse cu resemnare.
Parcă am fi clone! Dacă îți arăt o poză cu el de acum treizeci de ani, ai crede că sunt eu, neluând în calcul ochelarii enormi și pantalonii evazați foarte la modă în acea perioadă. Oricum bănuiesc că și asta a avut legătură cu relația care s-a înfiripat între noi… sau poate nu. Nu știu. Aveam o legătură specială.
Cu fratele meu, n-a fost așa, de exemplu. Tu ai frați?
Ted dădu din cap că nu.
— Iartă-mă că te țin cu chestia asta… tu trebuie să mergi la…
— Omule, nu-ți face griji. Varsă tot!
— Tata e electrician, lucrează pe cont propriu. Când eram copil, așteptam cu nerăbdare vacanțele pentru a-l putea însoți. Luam camioneta lui ca să
cumpărăm materiale și să rezolvăm treburile, iar el îmi spunea că eu sunt ajutorul lui și că într-o zi voi fi ca el. Era tot ce-mi doream, jur! Dacă mă
întreba cineva ce voiam să mă fac când o să fiu mare, spuneam că electrician, fără îndoială. Pur și simplu!
Justin își trosni degetele.
VP - 196
— Tata obișnuia să meargă la trei sau patru magazine pentru cumpărături. La unele dintre ele lucrau doar tipe, iar tata le făcea ochi dulci tot timpul. Glumea cu mine și-mi spunea că nu era necesar să-i povestesc mamei despre asta; iar eu, desigur, nu-i spuneam nimic. Când prindea vreo lucrare mai specială și clientul era o femeie, lucrurile decurgeau la fel. Îmi spunea ceva de genul: nu-i spune nimic mamei, Justin, căci altfel se va întrista. Îmi spunea că o iubea pe mama, doar că bărbații obișnuiau uneori să flirteze cu alte femei și prostii de genul ăsta. Justin dădea din cap: Știu că
acum pare Stupid, dar atunci credeam că are dreptate, Ted. Tata îmi spunea lucruri precum: Ai văzut cum se holba vânzătoarea la bicepșii mei? M-am așezat special ca să-i vadă… Așa se întâmpla tot timpul. Dacă apărea la televizor vreo femeie interesantă și mama nu era prin preajmă, îmi tot făcea semne. Iar eu aveam opt ani! Și așa a fost mereu. Pe la doisprezece ani nu mai eram sigur că era vorba doar de flirturi… Cu unele dintre ele avea relații ocazionale.
Ted asculta cu atenție, cum de puține ori o făcuse cu altcineva. Se gândea la multe lucruri, printre ele și la faptul că acela era motivul pentru care el și Justin nimeriseră în aceeași cameră. Cei însărcinați cu împărțirea camerelor făcuseră în mod cert o treabă excelentă.
— Știi ce e mai rău?
— Ce?
— Că împlinisem șaisprezece ani și îi călcam pe urme. Fiindcă eram convins că asta trebuia să facă un bărbat. Mă consider un tip inteligent, Ted… nu chiar ca tine – Justin zâmbi –, dar nici tâmpit nu sunt. Te asigur că
niciodată nu am pus la îndoială învățăturile tatălui meu. Era ca și cum cuvintele lui ar fi fost ale lui Dumnezeu, ca și cum ar fi fost adevărate.
Începusem să-mi dau seama că mama, care nu era deloc o fraieră, bănuia sau poate chiar avea dovezi referitoare la aventurile tatei. Pe ea chiar o iubesc din tot sufletul! Cum era posibil ca eu să nu pun la îndoială un lucru care pe ea o rănea?
— Important e că ți-ai dat seama la timp.
— Da, cred că da.
Nevermind se sfârșise la un moment dat. Acum domnea liniștea, atâta cât te puteai aștepta să domnească într-o seară de vineri într-un campus universitar. Exista o regulă destul de strictă în privința gălăgiei, însă la sfârșit de săptămână lucrurile se mai relaxau un pic.
— E nostim, spuse Justin. N-am vorbit cu nimeni despre asta. Psihologa care m-a intervievat m-a întrebat de tatăl meu și i-am spus că relația dintre noi e dezastruoasă, însă n-am mers mai departe cu detaliile. N-am spus nimănui de ce îl urăsc.
VP - 197
Ted nu știu ce să răspundă. Era emoționat sau cel puțin așa credea.
— La început, nu înțelegea de ce-mi doream să stea departe de mine, continuă Justin, nu că acum ar înțelege, doar că nu vrea să accepte. Dar continuă cu încercări patetice de a se apropia de mine și îmi vorbește mereu de femei. Își închipuie că așa poate să mă apropie de el. E foarte trist. Anul trecut am dus-o pe iubita mea la mine acasă. Prima fată pe care am prezentat-o familiei. Se numește Lila, cred că ți-am mai vorbit despre ea.
Arătă spre fotografia ei de pe perete: Poți să vezi și tu, Lila nu e tocmai o femeie… care iese în evidență. Întrebarea e… Justin se ridică și-și sprijini capul în mâini.
— Dumnezeule! Ce se întâmplă cu mine…? Vorbesc încontinuu. Poate crezi că sunt un…
Ted se ridică și îi puse o mână pe umăr.
— Stai liniștit. Data viitoare o să fie rândul tău să asculți povestea mea despre tata, spuse Ted, deși nu avea nicio intenție de a-i povesti ceva. Va fi o competiție strânsă de imbecilitate, crede-mă. Și ce s-a întâmplat cu Lila?
Justin rămase pe gânduri.
— După ce Lila a plecat, s-a apropiat de mine și mi-a spus că puteam să-mi găsesc una mult mai bună decât ea. Mi-a făcut cu ochiul și mi-a zâmbit. Îți vine să crezi? Pe Lila am cunoscut-o întâmplător, prin intermediul unui prieten, și știi ce? Primul lucru la care m-am gândit când am cunoscut-o a fost ce ar fi zis tata despre ea… Și au fost aceleași cuvinte pe care mi le-a spus mai târziu. Atât de bine îl cunosc pe nemernic.
— Poate că de-asta ai ales-o pe ea.
— E posibil. Adevărul e că nu avem multe lucruri în comun.
