Cât e până la cea mai apropiată stea?...

Whitt gândi, apoi zise:

— Cred că vreo câteva zeci de mii de kilometri. Cu rachetele se poate ajunge până acolo. În stratosfera rezistenţa mediului se apropie de zero. Dar mai departe, până

la altă stea, sunt desigur milioane de kilometri.

Olivia strigă indignată:

— Cum de îngăduie Comitetul o asemenea nebunie?...

Whitt răspunse calm:

— Cine ar avea dreptul să-l împiedice? În afară de Xavier, nimeni nu s-a mai ocupat de aproape de astronomie şi mecanică cerească, cu totul nefolositoare nouă, locuitorilor

submarini. Are o hartă a cerului, o geografie a stelelor. Nu cred să fie atât de nebun Xavier, să plece în necunoscut...

Olivia întrebă:

— Şi dacă totuşi pleacă în necunoscut, să se piardă?

Whitt, care simţea în disperarea Oliviei o mărturisire a simţirilor ei pentru Xavier, voi să scurteze discuţia care-l umilea şi răspunse aspru:

— Caută în apartamentele lui Xavier şi vei descoperi harta. Nu cred să fie imposibil de descoperit. Vino cu ea la mine şi ţi-o voi descifra. Vom vedea ce soartă pregăteşte Xavier Omenirii - şi... dumitale.

— Mie?... O! Nu... Inginerul Xavier ţine la mine mai puţin decât cel din urmă dintre mariani. El n-a făcut şi nu face nimic, inginer Whitt, ca să mă câştige. N-a voit măcar să

candideze, şi când a votat te-a votat Pe dumneata. Zborul lui, înainte de a se descoperi gazul 8, e absurd, e inexplicabil -

sau, din nenorocire, foarte explicabil. Se sinucide! Xavier suferă, nu mai încape îndoială, de aceeaşi disperare ca Manido, ca tata, ca doctorul Harwester!

Whitt răspunse:

— Absurd pare zborul, desigur. Inexplicabil însă e din pricina neştiinţei noastre. Vom fi mai lămuriţi după ce vom avea harta.

Olivia, urmându-şi gândul - bănuiala că inginerul Xavier, spre a nu intra în Oraşele subterane, preferă să se sinucidă

în spaţii -, şopti:

— Harta, inginer Whitt, trebuie sustrasă înainte de plecarea lui. Şi el nu trebuie să plece mâine!...

— Voi vorbi cu Santio să ceară o amânare de 24 de ore.

Cine se poate strecura la Xavier nebănuit?...

Olivia ştia. Numai ea. Dar răspunse:

— Sonia.

Şi gândi: “Iran va fi fericit s-o revadă...”.

Whitt zise:

— Nici Iran nu cunoaşte preocupările personale ale inginerului lui. Înainte de-a pleca, Sonia are nevoie de câteva lămuriri tehnice şi de câteva mici unelte de investigaţie. E

inteligentă?... Trimite-o la mine.

— Mă iubeşte, Whitt. Şi o femeie care iubeşte e totdeauna inteligentă.

Whitt, înainte de a pleca, privi adânc în ochii Oliviei şi zise trist:

— Ce-aş mai putea face împotriva mea pentru fericirea dumitale?

Când primi semnalizarea lui Santio, care cerea amânarea plecării cu 24 de ore pretextând că trebuie să

predea inginerului subaltern proiectul de adaptare al unui Generator la un cazan de probă în Crater, Xavier rămase surprins. Nu atât de argumentul inginerului din Cap-Verde, cât de neplăcerea de a mai întârzia o zi.

Dar tot va evada din închisoarea submarină, înainte de a se face noapte eternă! Va pieri?... Desigur! Dar moartea lui nu va fi stearpă şi neagră - ci în priveliştea desfăşurată a întregului Univers, care-şi va mai roti constelaţiile o dată în ochii celui din urmă om al luminii.

Olivia ghicise: Xavier voia să-i scape! Inginerul din Mariana dorea să se smulgă legilor care-l legau de oameni. O!

Cum să-l oprească ea şi cum să-l înşele, să-l ţină mai departe în fundul apelor, în această beţie halucinantă a vieţii?...

— Sonia!... Vrea să fugă, Sonia!... Ajută-mă, Sonia, să-i

punem cătuşele de mâini şi de picioare!...

Iran îl vesti pe Xavier că domnişoara Sonia doreşte să-l vadă.

Când rămase singură cu Xavier, Sonia zise:

— Domnule inginer, Olivia a aflat că pleci mâine. E

foarte nedumerită... disperată chiar.

— Plecarea s-a amânat cu 24 de ore. Disperarea ei e numai o confuzie măgulitoare, care nu foloseşte la nimic.

Sunt dator să încerc.

Sonia se rugă, privindu-l iubitoare, pentru Olivia:

— Nu lua în nume de rău zăpăceala unei fete care, deşi vrea acelaşi lucru, uită azi ce a cerut ieri şi va cere mâine altceva...