Părea un vis straniu.
— M-am mutat înapoi pe Howard Street, Jude. După ce am pierdut legătura.
După ce te-ai dat la Will, a gândit Jude, automat, apoi și-a zis să înceteze.
Asta era ceea ce spusese Will. Dar el mințise despre toate, nu-i așa?
Harry s-a lăsat pe vine lângă Emma și i-a atins brațul.
— Ești înghețată, Emma, a zis. Trebuie să te ducem la căldură.
— Locuiesc peste drum. Putem merge acolo, a zis Barbara și Jude s-a crispat.
Ar fi vrut s-o ducă acasă la ea pe Emma, dar nu era cea care hotărăște.
Emma s-a lăsat condusă în apartamentul Barbarei și s-a așezat pe canapea, lângă Shorty care picotea. Părea amorțită, cu ochii înghețați de șoc.
— Ai aflat totul? i-a șoptit lui Harry.
— Nu-i nevoie să vorbim acum despre asta, Emma, a zis Harry.
— Am încercat să-ți spun odată. În ziua în care ai apărut în bistrou.
— Îmi amintesc. N-am ascultat, nu-i așa? M-am repezit să trag concluziile.
Îmi pare nespus de rău, Emma. Dar de ce nu mi-ai spus în acel moment? Când eram copii.
Jude a trebuit să se aplece în față ca să audă răspunsul.
— N-am putut atunci. Will a spus că toată lumea o să mă urască.
Cele două prietene s-au îmbrățișat. Jude s-a străduit să rămână acolo unde era așezată. Ea ar fi trebuit să fie cea care își alină copilul, dar Emma nu a întins mâna spre ea.
Când s-au desprins, în cele din urmă, din îmbrățișare și au șezut rezemate una de alta, Kate s-a răsucit ca să se uite la ele.
— Poliția o să pună mâna pe Will pentru ce a făcut, a zis, încercând să-și calmeze vocea. Ce ți-a făcut ție, Emma. O fi crezând el că e de neatins după tot VP - 239
timpul scurs, dar acum există dovezi – dovezi fotografice – și sunt sigură că
Soames n-o să șovăie să-l tragă după el. L-am întâlnit. E o jigodie, a adăugat.
— Are dreptate, a zis Harry. Avem capul ticălosului pus în par.
— Și pentru ce ți-a făcut ție, Barbara, a zis Emma. Știu că ți-a făcut și ție același lucru.
Jude și-a mutat privirea de la fiica sa la fosta prietenă.
— De unde știi? a șoptit Barbara. Ți-a spus el?
— Nu, ți-am văzut fotografia în biroul lui Will. Am crezut că dormeai, dar a fost făcută când erai drogată. Pe atunci eram prea tânără ca să știu ce sunt în stare oamenii să facă. L-am întrebat pe Will de ea și a zis că tu i-ai trimis-o, pentru că îl doreai.
Barbara a tras brusc aer în piept.
— M-a violat a doua zi. Ca să-mi închidă gura, a zis Emma. Trebuie să fi știut că rușinea mă poate sili să tac. L-am crezut când a zis că toată lumea va da vina pe mine. Nu știam că poate fi altfel.
Jude a închis ochii strâns. Toate fuseseră minciuni. Ale lui, ale sale. Ea făcuse asta. Nu mai putea să dea vina pe Emma sau pe Barbara. Ea adusese acest bărbat în viețile lor. Ea era vinovată de asta. Totul se destrăma în fața sa.
79. Marți, 1 mai 2012
KATE
Emma a scuturat din cap când Kate i-a spus că ar trebui să-l sune pe inspectorul Sinclair. Că erau noutăți în privința testelor.
— Știu care o să fie rezultatul. N-am nevoie să-l sun, a zis. Mi-am băgat copilul în pământ, sub ghiveci. N-am nevoie ca el să-mi confirme asta.
L-a sunat Kate, să-i spună că e cu Emma pe Howard Street și să-i atragă
atenția asupra celei de-a doua victime a lui Will Burnside, Barbara.
— Vin acum, Kate, a zis.
Nu-și dădea seama dacă el e supărat că ea a ajuns prima. N-avea importanță, nu? Câtă vreme Emma era în siguranță.
Când a ajuns, împreună cu sergentul, o femeie în jur de treizeci de ani, s-au înghesuit cu toții în camera din față și câinele a fost dus în bucătărie.
— Acum, a zis inspectorul Sinclair, totul a devenit foarte complicat, dar mi-ar plăcea să începem cu copilul. De aici a pornit totul în ancheta mea. Bine?
VP - 240
