— Emma s-a dus la poliție, Harry. Să le spună că bebelușul din grădina de pe Howard Street e al ei. Că a fost violată de Will și a rămas gravidă, a zis Jude, nevenindu-i să creadă ce spune.
— Will? a țipat Harry la telefon. Will Burnside? Vorbești serios?
— Da. Nici mie nu-mi vine să cred, a adăugat Jude.
— Doamne, Dumnezeule! a zis Harry.
— Știai că a avut un copil, Harry? a întrebat Jude. Voi două erați prietene la cataramă. Ți-a spus ceva?
VP - 237
— Nu până mult mai târziu. Și atunci am înțeles aiurea. Încerca să-mi spună, a zis că a rămas gravidă, dar am crezut că a făcut avort. N-am insistat să-mi povestească. Nu ca jurnalista aia.
— Jurnalista a venit aici azi, Harry. Vrei să vorbești cu ea? Am numărul ei, a zis Jude, dorindu-și ca altcineva să preia controlul situației.
— Nu, nu vreau, s-a răstit Harry. Ce le dă lor dreptul să-și bage nasul în viețile oamenilor? Ce fel de știre e asta? E o tragedie personală, nu o poveste la care să
caște gura oricine. Emma trebuie să fie dărâmată.
A fost o tăcere cumplită, care vibra. Jude asculta pârâiturile de pe linie.
— Harry? a zis, în cele din urmă. Mai ești acolo?
— Da, sunt aici. Pot să vin la tine? Acum?
— Da, a zis Jude. Și o să-i cer lui Kate Waters să vină și ea. E implicată mult în asta și Emma pare să aibă încredere în ea, orice ai crede tu. Ea a fost cea căreia i-a spus…
— Bine, a zis Harry. Peste o jumătate de oră.
Jude a sunat-o imediat pe Kate. Nu se putea gândi la altceva decât la Emma.
Ce făcea? Unde era? Ce o împinsese ea să facă?
•
Kate a ajuns imediat după ce Harry parcase mașina și apăsase pe soneria lui Jude. Când Jude a deschis ușa, a văzut că jurnalista își luase blugii pe sub cămașa de noapte și își trăsese pe ea un palton, în graba de a porni la drum.
Iar Harry vorbea agitată la telefon.
— E Emma, a spus doar din buze, și Jude a respirat adânc, ca să-și stăpânească teama de ce avea să vină. Emma, stai acolo. Vin la tine. Jură-mi că
stai acolo.
Când a închis, Harry s-a răsucit către Kate și a zis:
— Ne întoarcem pe Howard Street. S-a dus pe șantier.
— Cum părea să fie? a întrebat Kate.
— Tu ce crezi? s-a rățoit Harry.
Cele trei femei au urcat în mașina lui Kate. Londra era aproape goală: străzile de obicei aglomerate răsunau de zgomotul motorului, luminile felinarelor ricoșau din asfalt în jurul lor; n-au vorbit până ce au oprit lângă șantier.
— Vreți să vin cu voi? a întrebat Kate.
— Nu prea, dar cred c-ar fi mai bine. S-ar putea să am nevoie de ajutor, a zis Harry.
Au găsit-o pe Emma așezată pe o găleată întoarsă cu fundul în sus în locul unde fusese cândva grădina, înconjurată de bulgări mari de pământ și luminată
VP - 238
de lămpile de veghe pe care le aprinsese. A înălțat ochii când Harry a strigat-o, dar nu s-a ridicat.
— Am încercat să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Am încercat să pricep, a zis. M-am gândit să mă întorc aici, unde a început. Cu copilul…
— Am încercat s-o conving să plece de acolo, s-a auzit din întuneric vocea unei femei.
— Barbara? a zis Kate.
Și femeia a pășit în lumina lămpilor cu arc electric.
— Am văzut că se aprind luminile – nu prea am somn, a zis. Și John spunea că
au fost probleme cu copiii care pătrundeau pe șantier, așa că am venit să văd. Și am găsit-o pe ea. Am găsit-o pe Emma.
Jude s-a uitat la vechea ei prietenă fără să-i vină să creadă.
— Ce faci aici? a zis.
