Ea și Nick se uitau la televizor sau citeau un ziar, ori ascultau emisiunile de la radio, și ceva apărea. Un cântec stupid care îi plăcuse când era gravidă, pomenirea numelui Alice, sau cuvântul „copilaș”, sau „graviditate”, sau „spital”

– sau orice, de fapt –, și ea se punea pe plâns. Nick o lua de mână și vorbea cu ea până îi trecea. Îi spunea că nu-i vina ei. Fusese într-un spital. Ar fi trebuit să

fie în siguranță.

Dar nu fusese.

Până să vină asistentele, alunecând pe linoleumul de pe coridor la auzul zbieretelor ei, pătuțul era rece.

VP - 68

21. Luni, 2 aprilie 2012

KATE

Drumul cu mașina până la Winchester a fost mai ușor decât se așteptase, cu trafic redus pe autostrada M3, de obicei aglomerată, dar entuziasmul lui Joe că

merg „de fapt” să facă un articol – observase că el folosea cuvântul „de fapt” de cel puțin o sută de ori pe zi – începea s-o calce pe nervi. Aproape că se aștepta ca el să întrebe: „Nu mai ajungem odată?”

„Ce o s-o întrebăm?” a zis el de îndată ce fundul i-a atins bancheta.

„O să plângă?” pe când își fixa centura de siguranță.

„Crezi că-i copilașul ei?” pe când ea întorcea cheia în contact.

„Și-a omorât bebelușul?” a făcut-o pe Kate să uite un moment în ce viteză e.

— Pentru numele lui Dumnezeu, Joe, mai taci odată, a zis ea, trecând din viteza a doua în a treia și apoi iar în a doua. Dacă te repezi cu întrebări din astea, o să ne dea pe ușă afară imediat. Mergem s-o lăsăm pe Angela Irving să

vorbească. Un interogatoriu în stil Paxman19 nu dă rezultate în acest gen de situație. Nu e politician. E o mamă al cărei copil a fost furat. Îți poți închipui cum te-ai simți?

Joe și-a dres glasul.

— De fapt, n-aș fi pus întrebările astea, a zis.

Kate a zâmbit în sinea ei.

— Bun, când ajungi la o ușă, ce faci în primul rând? l-a întrebat.

— Ciocănesc? a încercat el, nesigur.

— După aia, cap-sec.

El arăta de parcă și-ar fi răsfoit în cap notițele din liceu. Concentrare profundă.

— Îi spun cine suntem? Că suntem reporteri…

— Bine. Și apoi?

— Pun prima întrebare.

— În ușă? Nu dacă speri să fii poftit înăuntru. Trebuie să inspiri încredere, să

creezi o legătură emoțională.

Joe a pescuit carnetul de însemnări din servietă și a început să scrie. Kate a tras cu ochiul la pagină în vreme ce stăteau la stop. Scrisese greșit „creezi”. A oftat și a deschis radioul.

19 Jeremy Paxman, jurnalist și realizator la BBC Two, faimos pentru stilul dur al interviurilor.

VP - 69

La știri se vorbea despre o demonstrație de la Bangkok despre cine știe ce –

nu ascultase cu adevărat – însă cuvântul „Thailanda” i-a oprit gândurile rătăcitoare.

Nu-și putea lua gândul de la Jake și șansele lui ratate. Thailanda e pentru învinși, și-a zis, și a simțit că o ustură ochii de lacrimi. Oprește-te, ești la muncă.

Și-a încordat umerii și apoi i-a destins. Ar fi exersat respirația profundă, dar îl avea pe Joe în mașină. Nu trebuie ca tânărul să se prindă.

Joe nu dădea semne că ar fi observat îngrijorarea ei. Turuia despre Olimpiadă, echipa de fotbal preferată și cine avea să cânte la concertul dat pentru Jubileul de diamant al reginei, într-un șuvoi de informații care se scurgea peste ea.

— Ai fost vreodată în Thailanda, Joe? a întrebat, când el s-a oprit să-și tragă

sufletul.

— Da, a fost grozav, a zis. Chefuri pe cinste.

— Aha, a zis ea. Fiul meu se gândește să meargă acolo.

— Da? În vacanță?

Ea a șovăit.

— Nu, nu așa. Vrea să se găsească pe sine, se pare. Jake e un băiat deștept, doar că nu pare să fie în stare să demareze, a adăugat.

„Oh”-ul pe care l-a scos Joe spunea cât niște cărți întregi.

Când au ieșit, în cele din urmă, din traficul Londrei, ea a apăsat pe accelerație și a ajuns la ieșirea către Winchester într-un timp ilegal.

— Mă întreb câte camere video de radar am declanșat, a zis Joe, voios. De fapt, ar putea fi un record pentru M3.

Kate i-a ignorat remarcile și a introdus adresa în GPS.

„Cotește la dreapta”, a rostit vocea poruncitoare. Și ea s-a supus.

•

Casa de pe Bishop Street era cea mai îngrijită de pe stradă: semidetașată, cu un pătrat de iarbă în față, ghivece cu narcise și panseluțe de iarnă de-a lungul cărării din dale care ajungea la ușă. Kate a deschis poarta și a pornit înainte, cu zâmbetul deja așezat pe chip.