A cugetat la asta acum. Și la răzbunarea sa pe acea „următoare de pe listă”: a doua zi a spart încuietoarea camerei ei și i-a mânjit patul cu rahat de câine.
Oamenii au făcut din țânțar armăsar în privința asta, nu-i așa?
Oricum, „următoarea de pe listă” n-a făcut vreo plângere. Jude și-a închipuit că a dus, pur și simplu, așternutul la curățătorie. Will n-a aflat – cel puțin, n-a pomenit de asta, și au rămas în relații bune, bând din când în când o cafea împreună, când se întâlneau pe King’s Parade16. Dar a dispărut din lumea ei când ea a plecat de la Cambridge.
Iar ea a întâlnit pe altcineva. „Ticălosul absolut”, așa cum îi zicea acum de fiecare dată. Dar el fusese Charlie până ce le-a părăsit pe Jude și pe Emma. Ea fusese silită să se întoarcă la părinți cu un prunc în brațe, ca ei s-o poată tortura cu vinovăția.
Simțea cum amărăciunea îi întunecă ziua, chiar și după tot acest timp. Nu era bine pentru ea să răscolească durerile trecute. Oamenii zic că nu-i bine să ții lucrurile bine dosite, dar ea nu putea niciodată să-și deschidă așa inima în fața altcuiva. Oamenii se grăbesc să tragă concluzii, se reped să te judece. E mai bine să ții totul în tine. Fusese prea deschisă cu Will, știa asta acum. Îl lăsase să afle cu câtă disperare vrea să-l păstreze. Făcuse orice – își schimbase hainele, părul, prietenii, totul. Ba chiar îi urmase sfatul s-o „arunce pe Emma din cuib” atunci când devenise prea dificilă.
Făcuse ca acest lucru să pară plin de grijă și responsabilitate. „Dragostea aspră o să-i prindă bine, Jude. O să vezi. E lucrul de care are nevoie”.
A făcut-o. I-a spus propriului copil că trebuie să plece. A ajutat-o să-și strângă
lucrurile. A închis ușa în urma ei.
Și, după ce Emma n-a mai fost, Jude și-a concentrat toată energia asupra lui Will, ținându-se după el, încercând să-i ghicească orice dorință. La început, lui i-a plăcut. I-a plăcut să aibă în fiecare seară pe masă mâncărurile preferate, lenjeria sexy pe care o cumpărase ea ca să-l bucure, telefoanele pe care i le dădea la serviciu „Doar ca să-ți spun că te iubesc”.
Dar apoi lui a început să i se pară că se agață de el.
„Bărbații urăsc să te agăți de ei”, și-a spus Jude, pe când curăța vesela de la micul dejun. „Face să-ți piară tot cheful”. Așa i-a spus Will în ziua în care a plecat.
16 Stradă istorică din centrul orașului Cambridge.
VP - 53
16. Miercuri, 28 martie 2012
KATE
Era deja sătulă de acea zi când a ieșit din lift, la redacție. Proasta dispoziție îi pusese acreală în privire și riduri pe frunte, dar Joe Jackson încă nu știa să
citească oamenii.
— Bună, Kate, ce mai faci? a ciripit ca un peruș prietenos.
Kate i-a aruncat o privire care ar fi făcut un rottweiler să șovăie. Și-a azvârlit geanta pe birou, unde laptopul a scos un zdrăngănit periculos, și s-a năpustit spre toaleta femeilor ca să-și tragă un pic sufletul.
În acea dimineață Steve îi adusese „ceaiul de la pat” cu o jumătate de oră
mai devreme, și a stat aplecat deasupra ei până ce s-a dezmeticit din somn.
— Îmi pare rău că-i așa devreme, iubito, dar trebuie să plec la lucru la opt –
am de făcut în dimineața asta vizita prin saloane – și Jake e deja jos, a zis, cu o notă de avertizare în voce.
Știau amândoi că se arătau necazuri la orizont.
Jake, fiul lor cel mare, se ivise pe nepusă-masă aseară, în mijlocul trimestrului. Era prea târziu ca să vorbească – Steve era deja în pat, frânt după
întâlnirile din acea zi cu pacienții săi bolnavi de cancer, iar Kate nu putea să
înfrunte singură cea mai recentă criză a lui Jake. Îl expediase la culcare, promițându-i că vor sta de vorbă de dimineață. Era clar că venise acel moment.
Kate s-a dat jos din pat, împleticindu-se, și de-abia avusese timp să se așeze la masa din bucătărie când Jake a anunțat că renunță la studiile de drept și o să
călătorească.
Mă rog, „a anunțat” probabil că e o exagerare. Jake a pomenit de asta în acel fel al lui degajat, enervant, în vreme ce învârtea două ouă turnate în apa clocotită dintr-o cratiță. Era un băiat care „prindea totul din mers”, după cum sunau rapoartele din liceu. Trecea peste toate, zicea Kate, dar Steve o sfătuise întotdeauna să nu se ia de fiul lor cel mare.
„Asta n-ar face decât să înrăutățească lucrurile. O să-i treacă atunci când crește”, zicea el.
Dar nu i-a trecut.
„Pur și simplu se dă bătut când lucrurile devin grele”, a zis Kate atunci când Jake a hotărât să nu mai cânte la saxofon, după trei luni, cu toate că el îi implorase să-i cumpere instrumentul. „E atât de deștept, dar n-are chef să facă
vreun efort”, s-a plâns ea. „Bietul Freddie trebuie să se spetească muncind ca să
VP - 54
ia note bune. Trebuie să fie furios când își vede fratele cum răsfoiește un pic o carte și apoi ia nota zece”.
Și o înfuria și pe ea. Fusese exact ca Freddie. Și nu pricepea de unde vine lipsa de râvnă a lui Jake. Și ea, și Steve aveau cu carul disciplina muncii, dar Jake nu făcea decât să stea la picioarele scării, privind în sus și cutremurându-se la gândul urcușului.
Steve a fost cel care a spart tăcerea care se lăsase după ultimele vești date de fiul lor.
— Unde ai vrea să călătorești?
Amabil și neutru. Tipic pentru Steve, și-a zis Kate.
