— Am avut și zile mai bune, Kate, a zis el, părând obosit.
— Îmi pare rău să aud asta. Ai avut o noapte grea?
— Nu. Nu chiar. A șovăit, și ea a lăsat tăcerea să-l silească să continue. Uite, a apărut ceva în cazul lui Alice Irving. Un soi de problemă. Putem vorbi neoficial?
— Sigur, a zis ea, cu creierul gata de acțiune. Problemă, Andy? Ce fel de problemă? E testul de ADN?
— Nu, nu. Compatibilitatea e solidă. Dar există o mare problemă în privința timpului.
Kate și-a scos carnetul. Neoficial acum, dar voia să noteze totul pentru mai târziu. În cazul în care se schimba ceva.
— Zi mai departe, a spus.
— După cum știm, Alice a fost luată pe 21 martie 1970, a zis inspectorul Sinclair.
— Da…
— Păi, n-a fost îngropată pe Howard Street decât în anii ’80. N-avea cum să
fie.
— Cum? De ce? De unde știi? a zis Kate.
VP - 134
— Legiștii zic că hârtia în care era înfășurat cadavrul e din anii ’80 – ceva legat de tușul tipăriturii, n-am în față detaliile –, și am cercetat istoria locului. Ar fi trebuit s-o facem mai devreme, dar compatibilitatea ADN-ului ne-a luat prin surprindere. Oricum, până la sfârșitul anilor ’70 casele aveau niște curți mici de ciment, nu grădini. Spatele curților dădea în sala și atelierele Boys’ Brigade28.
Clădirile au fost demolate de-abia în 1979, când casele au fost cumpărate de un antreprenor și grădinile au fost extinse. Așa încât cadavrul n-a putut fi îngropat până atunci.
Kate a simțit că i se pune un nod în gât.
— Peter, băiatul care a găsit cadavrul, zicea că erau fundații de ciment în grădină, și-a amintit. Tocmai le scoteau de acolo. Sub locul în care fusese ghiveciul.
— Da? O să vorbesc iar cu el, a zis inspectorul Sinclair, notându-și și el.
— Așadar, ce înseamnă asta, Andy?
Întrebarea de un milion de dolari.
— Presupun că înseamnă că trupul lui Alice trebuie să fi fost ținut altundeva timp de zece ani.
— Dumnezeule! Chestia asta devine de-a dreptul macabră.
Cine mai știe asta? și-a zis ea.
— Chiar așa, a zis el, adăugând, ca și cum i-ar fi citit gândurile: încă nu știe nimeni din afara echipei, Kate. Nu i-am spus încă nici Angelei. Vreau să fiu absolut sigur că nu-i nicio greșeală.
— Mi-ar plăcea să scriu asta, Andy.
— Da, pariez că ți-ar plăcea. Dar așteaptă până mâine, Kate. După aceea poți scrie cât poftești. Am nevoie de ajutorul tău ca să prezinți lumii acest nou aspect temporal.
— Sigur. Facem tot ce ne stă în puteri ca să ajutăm. Creierul ei funcționa la turație maximă. Cine locuia pe Howard Street după un deceniu? Unde ai ține un cadavru? Mulțumesc că mi-ai spus, Andy. O să păstrez informația până când ești gata. Vorbim mai târziu, a zis.
— Bine, a spus el.
•
Ea l-a sunat imediat pe Bob Sparkes. Piatra ei de încercare.
— Kate, a zis el. Sunt la volan. O să te pun pe difuzor.
— Bine. Singur?
— Da. De ce? Ce se întâmplă?
28 Organizație creștină de tineret fondată în Marea Britanie în 1883.
VP - 135
I-a spus în rezumat ce discutase cu inspectorul Sinclair și el a lăsat-o să
aștepte, cât a întors lucrurile pe toate fețele.
— Cadavrul ar fi putut să fie ținut oriunde în țară timp de zece ani. Asta aruncă iar în aer întreaga anchetă. Putea să fie cineva care locuia deja în casă și care trebuia să mute cadavrul, sau cineva care s-a mutat acolo și a adus cu sine cadavrul.
— Sau unul dintre muncitorii care au demolat cabana Boys’ Brigade? a adăugat Kate.
— Toate posibilitățile. Bietul Andy Sinclair. Angela știe?
