Unele redacții de știri. Dar nu mai avea importanță cine a făcut ceva și ce anume. Erau vinovați cu toții, din punctul de vedere al publicului, și trebuia ca toți să înfrunte suspiciunea.
Ziarul lui Kate scăpase de o anchetă a poliției legată de hacking și de plătirea unor persoane oficiale pentru obținerea de informații.
— Încă se mai poate întâmpla, zisese Terry la o bere, într-o seară, din adâncul unui abis de disperare.
— Nu fi tont, zisese ea. Eu n-am făcut niciodată hacking – nici n-aș ști de unde să încep.
Dar știa că asta nu schimba părerea publicului că toți jurnaliștii sunt niște lepădături.
— Da, dar crème de la lepădături30, se dăduse mare Mick, fotograful.
Patroana tăcea și se uita la ea, așteptând.
— Ăăă, da, sunt Kate Waters de la Daily Post. Mă bucur să te cunosc.
— Nu arăți a reporter, a zis patroana.
Kate nu prea știa ce să zică. S-a întrebat dacă doamna patroană credea că
toți reporterii arată la fel. Bărbați, probabil. Foarte posibil, bărbați în trenciuri murdare, scormonind prin tomberoane. S-a străduit să nu ofteze.
— Păi, suntem de toate formele și mărimile, a zis și a râs.
Patroana a râs și ea și i-a întins mâna.
— Sunt Toni. Am auzit că te interesezi de copilașul din grădină. De necrezut că e fetița aceea…
Kate a încuviințat din cap.
— De necrezut, a repetat. Soțul tău spunea că ai crescut pe strada asta, că
poate îți amintești unii dintre oamenii care erau aici în anii ’70 și 80, a zis, trăgându-se deoparte, ca să-i facă loc lui Toni să șadă.
— Da, mama și tata aveau bistroul, și înainte de asta au locuit mulți ani la numărul 65.
— Numele tău dinainte de căsătorie este Brown? a întrebat Kate.
— Da. De unde știi? a zis Toni.
— M-am uitat în registrele electorale de atunci, asta-i tot, a zis Kate. I-au vândut casa domnului Soames?
Toni și-a dat ochii peste cap.
— Jigodia locală. Era libidinos – mâini care pipăiau. Umbla tot timpul după
fete. Mă feream de el.
30 În original crème de la scum. Expresia consacrată este crème de la crème: elita, cei mai buni.
VP - 138
Kate a subliniat însemnarea „Găsește Soames” din carnet.
— Ce poți spune despre fetele pe care le-ai cunoscut în anii ’80?
— Credeam că bebelușul a fost luat în anii ’70, a zis Toni.
— Păi, poliția cercetează pe o durată mai mare, ca să nu scape nimic, a zis Kate, repede.
Aproape că scosese porumbelul. Sinclair ar fi turbat dacă ea spunea ceva înainte să-i dea el unda verde.
— Aha. Păi, să vedem, era o gașcă întreagă. Toate au venit la petrecere când am împlinit șaisprezece ani. Era în 1985. A fost o petrecere grozavă. O discotecă
pe strada noastră, în noua sală Boys’ Brigade. Doamne, nu-mi vine să cred că
asta a fost acum aproape treizeci de ani!
Kate a zâmbit cuceritor.
— Atunci trebuie să fim de aceeași vârstă, a zis. Kate era cu șase ani mai mare, dar nu mai conta. Cele mai frumoase zile din viața mea, de asemenea. Îți amintești de Jackie? Adoram revista aia, o citeam în fiecare săptămână și puneam posterele pe pereții dormitorului meu. Și moda! Nu-mi vine să cred că
am purtat așa ceva. Băieții mei cred că nu-s decât născociri.
Toni a-nghițit cârligul.
— Am purtat o fustă mini și mănuși de plasă, ca Madonna, la petrecere când am împlinit șaisprezece ani. Mă credeam a opta minune a lumii. Cred că mai am niște poze pe undeva.
— Oh, mi-ar plăcea să le văd, a zis iute Kate.
