— Oh, mamă, o să fie groaznic pentru tine, a zis Louise. Vrei să vin să stau aici?
— O să fie în ordine, draga mea, a zis Nick cu hotărâre. Ne-am descurcat în toți acești ani cu pierderea lui Alice. Ne putem descurca și cu asta.
Dar a început să vină acasă la prânz, pretinzând că a uitat ceva sau că e doar în trecere. Îl iubea pentru asta.
•
Agenta de la relațiile cu familiile, o femeie cu fața plăcută, pe nume Wendy Turner, le telefona des, cu completări de ultimă oră sau întrebări, și Nick era destins când s-a dus la ușă.
— A, bună, Wendy. Ce mai faci? l-a auzit Angela spunând și a turnat supa din farfuria lui înapoi în oală. Nu te așteptam, Andy. Haideți înăuntru. Angie e în bucătărie.
Inspectorul Sinclair a intrat primul și Angela a tras un scaun pentru el, fără să
spună nimic. Agenta Turner a rămas în picioare, rezemată cu spatele de bufet.
— Vă cerem iertare că am venit neanunțați, a zis inspectorul Sinclair. Dar voiam să vă aduc pe amândoi la zi cu ancheta.
VP - 143
Avea un ton oficial, și Angela s-a așezat în fața lui, Nick rămânând în picioare, cu mâinile pe umerii ei.
— Ce este? a întrebat ea.
— Ei bine, am stabilit că trupul lui Alice a fost îngropat pe Howard Street în anii ’80. Știm asta din istoria locului și analizarea rămășițelor din jurul cadavrului, a zis.
Angela a dat să spună ceva, dar Nick a oprit-o.
— Lasă-l pe Andy să termine de vorbit, draga mea, a zis el, încetișor.
— Știu că trebuie să fie tulburător pentru amândoi. Dar facem tot ce ne stă în puteri ca să aflăm ce s-a întâmplat cu Alice. Vreau să vă asigur de asta.
Nick a vorbit primul.
— Îți mulțumesc că ne-ai spus, Andy. Asta o să vă ajute să găsiți persoana care a răpit-o pe Alice?
— S-ar putea, a zis polițistul. O să cercetăm cine s-a mutat în acel șir de case de pe Howard Street la începutul anilor ’80. E cu cel puțin zece ani mai aproape de prezent, așa că amintirile oamenilor ar putea fi mai limpezi.
— Cine ar îngropa un cadavru după zece ani? a zis Angela.
— Nu știm, a zis inspectorul Sinclair. Încă nu.
48. Vineri, 13 aprilie 2012
KATE
Kate a salvat în fișier noul articol despre Alice la ora 9.07. Îl scrisese în ziua dinainte – de îndată ce a terminat convorbirea cu inspectorul Sinclair. Dar a așteptat să o sune pe Angela în acea dimineață, ca să o citeze: „Nu știm ce să
credem. Suntem, pur și simplu, bucuroși că a fost găsită”, a zis. Kate s-a ocupat de ultimele detalii ale poveștii după ce polițistul a sunat-o să-i spună că-i dă
mână liberă, la 8.40.
— Ușurel cu titlul, Terry, a zis, recitindu-și textul peste umărul lui. Hai să nu fim prea macabri. Gândește-te la părinți…
Terry scrisese la iuțeală BEBELUȘUL ZOMBI SE RIDICĂ DIN MORMÂNT, a râs văzând mutra lui Kate și a șters titlul.
— Glumeam, Kate. Ce-ai zice de ALICE ÎNGROPATĂ LA ZECE ANI DE LA RĂPIRE?
VP - 144
Kate a încuviințat din cap, mohorâtă. Știa că după plecarea ei el o să adauge Dezvăluire șocantă făcută de polițiști în cazul Alice, sau ceva de soiul ăsta, dar l-a urmărit cum trimite textul pe net.
— Bun, a plecat pe Tweet și titlul a fost postat pe Facebook, apare acum pe site. E un articol bun, Kate. Și e exclusiv pentru următoarele treizeci de secunde.
Dar ce naiba s-a întâmplat acolo? Cutie de pantofi sub pat? În congelator? De fapt, ce i-a făcut să hotărască să îngroape cadavrul?
— Bună întrebare, Terry. Andy Sinclair spune că nu există destul material ca să-și dea seama dacă trupul a fost mumificat deasupra pământului sau a fost îngropat și scos iar. O mare parte o să fie pe ghicite. Ei se concentrează pe găsirea persoanelor care s-au mutat pe Howard Street la începutul anilor ’80.
— Bun. Presupun că și tu, a zis Terry.
— Sigur că da, a zis Kate. Mă ocup chiar acum de asta.
•
Joe a descoperit că Alistair St John Soames locuiește într-un apartament din Peckham.
— Nu apare vreo doamnă Soames, doar dacă n-a fost trecută în registrul electoral, a zis el în treacăt, pe când treceau pe lângă o duzină de magazine practic identice care vindeau pui prăjit.
Băieții lui Kate colecționau nume de magazine care vând pui prăjit – începuse ca o glumă, dar aveau de-acum o listă cu peste o sută douăzeci –, însă a hotărât să nu-i împărtășească lui Joe astfel de amănunte familiale.
