Când Barbara a revenit, își împrospătase rujul, o crăpătură roșie care îi domina fața.

— Arăți bine, a zâmbit Kate.

— Doar un pic de ruj. Îți dă un imbold, nu? a zis domnișoara Walker, încântată.

— Eu nu mă mai fardez acum aproape deloc, a zis Kate. Prea mult timp cheltuit și nimeni nu observă, oricum. Ajungi la o anumită vârstă și paf! Ești invizibilă. Oamenii se uită prin tine. Par surprinși când vorbești. Toate prietenele mele au observat asta.

— Ai putea face o mulțime de lucruri cu fața ta, a zis domnișoara Walker, întinzând mâna și dând pe spate părul lui Kate. Ai pomeți frumoși. Și te-aș putea scăpa de pungile alea de sub ochi cât ai clipi.

Femeile s-au uitat una la alta.

— O să-mi aduc cutia cu șmecherii, a zis domnișoara Walker și a dispărut pe hol.

Cutia era mare și se vedea că fusese prin multe călătorii, cu învelișul de vinilin roz decolorat de pățanii.

— Vino aici, șezi la lumina lămpii. Lasă-mă să mă uit bine, a zis domnișoara Walker.

Și-a luat bureții, care păreau să fie pătați permanent de portocaliul celor care apar la televizor, și a început să tamponeze fața lui Kate. După miros nu fuseseră spălați, și Kate s-a străduit să nu-i pese.

VP - 179

— Acum, privește în sus până folosesc creionul pentru ochi, a zis domnișoara Walker, aplecându-se peste Kate, cu vocea plină de încredere și, cumva, mai tânără. Ai ochi minunați, Kate. Trebuie să te ocupi mai mult de ei. Acum clipește.

Kate s-a supus și s-a străduit să se bucure de răsfăț.

— Fard de obraz? Doar un strop, cred. Toate avem nevoie de bujori în obraji, nu-i așa?

— Doamne, îți amintești când îl puneam în formă de linii, în anii ’70? a râs Kate. Arătam ca Hiawatha38.

Barbara a râs și ea.

— Adoram acel stil. Doar ochi fumurii și buze violent colorate. La naiba cu stilul natural.

— Pariez că i-ai dat pe spate pe toți, a zis Kate. Mi-ar plăcea să văd o fotografie cu ține de atunci.

Domnișoara Walker a șovăit, cu pensula de buze în mână.

— Bine. Cred că am unele pe undeva. Apasă-ți buzele pe șervețelul ăsta până

mă întorc.

S-a întors cu câteva fotografii de studio alb-negru.

— Sfinte Dumnezeule, ești uluitoare în astea! a zis Kate, sincer impresionată.

Și apoi s-a oprit brusc.

— Am făcut să se răsucească vreo câteva capete, a zis Barbara, sfioasă.

Kate n-a spus nimic. Nu putea vorbi. Se uita țintă la fotografiile lucioase ale Barbarei. Ea era una dintre femeile cu ochi fără viață din pozele polaroid ale lui Al Soames. A recunoscut arcul sprâncenelor, părul. Kate a mai luat o înghițitură

de Cinzano. Nu știa ce să facă sau să spună. Nu putea să spună direct. Oare Barbara știa?

Barbara încă mai turuia despre zilele ei de fotomodel, râzând de unele amintiri.

— Bărbații trebuie să-ți fi căzut la picioare, a zis Kate, încercând să întrețină

conversația. Mi-ar plăcea să împrumut una ca să i-o arăt fotografului cu care lucrez. O să fie foarte impresionat. Care a fost cea mai celebră cucerire a ta?

Mick Jagger?

Domnișoara Walker a râs.

— Nu fi prostuță, a zis. Nu era de nasul meu. Poți lua una, dacă vrei.

— Pe atunci locuiai aici, Barbara? a zis Kate.

38 Mare șef indian din America precolonială.

VP - 180

— La numărul 63. Ți-am spus data trecută. Am închiriat o cameră cu baie comună. Era ditamai căsoiul. Prietena mea de la serviciu, Jude, locuia și ea acolo.

— Aha. Și mai cine? Niciun bărbat? În casă, vreau să zic, a spus Kate.

— Jude nu prea avea treabă cu bărbații – prea mare bătaie de cap, zicea.

Avea destul de lucru cu serviciul și fiica. Până ce a apărut Will…

Vocea Barbarei s-a pierdut.

— Da? a zis Kate, aplecându-se în față.

— Will Burnside, a zis ea, și Kate a fost luată prin surprindere de amărăciunea din vocea ei.

— Cine era? a întrebat Kate. Nu una dintre persoanele tale preferate, deci?

— Nu. Era îngrozitor.

— Îngrozitor? În ce fel îngrozitor?

— Nu era ceea ce părea. Pur și simplu, nu-mi plăcea de el. Dar lui Jude îi plăcea. Era îndrăgostită până peste urechi de el. Eu m-am mutat, oricum. Am schimbat și serviciul. Un nou început.

— La numărul 63 era una dintre casele lui Al Soames? a întrebat Kate.

Și Barbara Walker a închis ochii. Era ca și cum s-ar fi închis cu totul în ea. Kate s-a aplecat în față și i-a atins brațul, ca să-i aducă aminte că mai e acolo, și ochii s-au deschis.

— Ești bine, Barbara?