— Avem o descriere?
— Un tip cu părul lung și cu un aer dur. Vecinul spune că inspecta mașinile.
Sparkes își scoase telefonul din buzunar și-l sună pe Matthews.
— Se pare că avem ceva. Nimic despre copil, dar am primit descrierea unui tip ciudat care se învârtea pe stradă. Transmite echipei! Eu merg să vorbesc cu martorul. Hai să batem și la ușile tuturor agresorilor sexuali din zonă, adăugă el și simți un nod în stomac imaginându-și-o pe fetiță în ghearele vreunuia dintre cei douăzeci și doi de agresori cunoscuți din Westland.
Forțele de poliție din Hampshire aveau înregistrați aproape trei sute de agresori sexuali, o mini-populație compusă din exhibiționiști, voyeuri, urmăritori, pedofili și violatori deghizați în vecini prietenoși pe care nu i-ar fi suspectat nimeni.
•
Peste drum, privind pe fereastra micii sale vile, Stan Spencer îl aștepta pe inspectorul de la poliție. Sparkes aflase că tipul inițiase în urmă cu câțiva ani un fel de miliție civilă, fiindcă navetiștii îi furau în mod constant locul de parcare la care credea că are dreptul pentru mașina sa Volvo. Pensia nu le oferea prea multe activități lui și soției sale, Susan, așa că se îmbăta cu iluzia puterii pe care i-o dădea patrula de noapte.
Sparkes îi strânse mâna, și se așezară la masa din sufragerie.
Vecinul își luă caietul cu notițe.
— Acestea sunt notițe simultane, domnule inspector, îi spuse el lui Sparkes, care zâmbi ușor. O așteptam pe nevastă-mea să vină de la cumpărături, după
ora prânzului, când am văzut un bărbat plimbându-se de-a lungul străzii. Părea un tip dur – neîngrijit, așa… știți ce vreau să zic –, și m-am temut să nu spargă
mașina vreunui vecin. Trebuie să fim atenți. Trecea pe lângă duba lui Peter Tredwell.
Sparkes ridică din sprâncene.
— Scuze, domnule inspector. Domnul Tredwell este un instalator care locuiește la noi pe stradă și căruia mașina i-a fost spartă de mai multe ori. Am reușit să opresc la timp ultima spargere. Așadar, am ieșit din casă să văd ce face individul, dar era destul de departe pe stradă. Din nefericire, nu l-am văzut VP - 27
decât din spate. Păr lung murdar, blugi și o geacă neagră cum poartă oamenii de genul ăsta. Apoi mi-a sunat telefonul din casă, și, când m-am întors, omul deja dispăruse.
Domnul Spencer păru foarte mulțumit de el însuși văzându-l pe Sparkes cum își lua notițe.
— Ați văzut-o pe Bella când ați ieșit pe stradă?
Spencer ezită, dar scutură din cap.
— Nu, n-am văzut-o. N-am văzut-o în ultimele zile. Draga de ea!
•
Cinci minute mai târziu, Sparkes se așeză pe un scaun în holul lui Dawn Elliott și improviză pe o foaie o declarație de presă, apoi se întoarse la ea pe canapea.
— Aveți noutăți? îl întrebă Dawn.
— Nimic nou pentru moment, dar voi înștiința presa că avem nevoie de ajutorul lor. Și…
— Și ce?
— Și că vrem să dăm de urma tuturor celor care au trecut prin zonă în această după-amiază. Oameni care au trecut pe jos ori cu mașina pe Manor Road. Dawn, ai văzut vreun bărbat pe stradă în această după-amiază? Domnul Spencer care locuiește mai sus de tine mi-a spus că a observat un tip cu părul lung, îmbrăcat în negru, pe care nu l-a mai văzut până acum. Poate să nu însemne nimic…
Femeia scutură din cap, și câteva lacrimi i se prelinseră pe față.
— Tipul ăsta a răpit-o? spuse ea. El mi-a luat copilul?
VP - 28
6.
Miercuri, 9 iunie 2010
Văduva
Se aud și mai mulți pași pe stradă. Telefonul lui Kate sună de două ori și se oprește. Trebuie să fie vreun semnal, ceva, pentru că ea se ridică imediat și deschide ușa, lăsând să intre un tip cu un rucsac mare în spate.
— El e Mick, îmi spune. Fotograful meu.
Mick îmi zâmbește și-mi întinde mâna.
— Bună ziua, doamnă Taylor! îmi spune.
A venit să ne ducă la un hotel.
— Într-un loc drăguț și liniștit, spune el, deși eu mă opun propunerii lor.
Totul se întâmplă foarte repede.
— Așteptați puțin! le spun.
Dar nu mă ascultă niciunul.
