"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » „Văduva” de Fiona Barton

Add to favorite „Văduva” de Fiona Barton

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

— Să-i dăm drumul! Doonan e acasă, spuse el, și închise.

Mike Doonan își verifica pariurile la curse în ziarul Daily Star când auzi soneria.

Se aplecă să se ridice de pe scaun și gemu. Durerea de spate îi paraliză preț

de câteva momente piciorul stâng, și el se opri să respire adânc.

— Vin imediat! strigă.

Deschise ușa și observă că nu era bunul vecin cu pâinea și berea pe care obișnuia să i le cumpere în fiecare sâmbătă, ci doi bărbați în costum.

— În caz că sunteți mormoni, să știți că am deja suficiente foste neveste, le spuse el și vru să închidă ușa.

— Domnul Michael Doonan? întrebă Sparkes. Suntem polițiști și am dori să

discutăm puțin cu dumneavoastră.

— La naiba, sper că nu e iar vorba despre o amendă de parcare. Credeam că

mi-am achitat toate datoriile. Intrați!

În micuța cameră de zi din apartamentul închiriat, se așeză ușor pe scaun.

— Am spatele defect, spuse el, și trădă un spasm de durere.

La auzul numelui Bella Elliot, încetă să mai aibă spasme.

— Săraca fetiță! Eram în Portsmouth atunci, pentru o livrare. De-aia sunteți aici? I-am spus șefului că ar trebui să vă sune când am citit în ziare despre duba albastră – și eu am condus una de aceeași culoare –, dar mi-a zis că nu vrea ca polițiștii să-și bage nasul în afacerea lui. Nu știu de ce – va trebui să-l întrebați.

Oricum, nu eram deloc aproape de zona din care a fost răpită fetița. Mi-am făcut doar treaba, apoi am plecat.

Doonan continuă să se arate foarte săritor, exprimându-și gândurile despre ce ar trebui să pățească „nemernicul care a răpit-o”.

— Aș da orice să pun mâna pe el. Deși n-aș putea face mare lucru în halul în care sunt.

— De când sunteți așa, domnule Doonan? întrebă Matthews.

— De ani de zile. Curând voi fi în scaun cu rotile.

Polițiștii îl ascultară cu atenție, apoi aduseră în discuție presupusul lui interes față de pornografia infantilă online. Doonan râse când îi auzi vorbind despre Operațiunea Aur.

— Nici măcar nu am calculator. Nu e genul meu de hobby. Sunt puțin tehnofob, ca să fiu sincer. Oricum, toate investigațiile astea sunt niște aiureli, nu? Șmecherași ruși care fură numerele cardurilor de credit și le vând VP - 63

pedofililor. Așa scriu ziarele. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, puteți să aruncați o privire la mine în casă, vă rog.

Sparkes și Matthews acceptară propunerea, verificară dulapurile și cutiile de depozitare de sub pat.

— Aveți cam multe haine pentru femei, domnule Doonan, observă

Matthews.

— Da, sunt puțin travestit când mă apucă, râse Doonan. Glumesc, hainele sunt ale fostei mele soții. N-am apucat să le arunc.

Nu era nici urmă de fetiță.

— Aveți copii, domnule Doonan?

— Sunt adulți deja. Nu prea îi văd. Ei sunt de partea mamelor.

— În regulă. Vom arunca o scurtă privire și la toaletă.

Sparkes se uită la adjunctul său în timp ce cotrobăia prin coșul cu rufe murdare ținându-și respirația.

— Ei bine, fetița nu-i aici, dar nu-mi place tipul, spuse Matthews. Mult prea prietenos. Sinistru.

— Trebuie să vorbim din nou cu cei de la Operațiunea Aur, spuse Sparkes. Și trebuie să-i săltăm și duba ca s-o analizeze criminaliștii.

Când se întoarseră în camera de zi, Doonan le zâmbi.

— Gata? Îmi cer scuze pentru rufele murdare din baie. Bănuiesc că acum vă

duceți direct la Glen Taylor, nu?

— Cine? întrebă Sparkes.

— Taylor. Unul dintre ceilalți șoferi. A avut o livrare în aceeași zi în zonă, nu știați?

Sparkes se opri în timp ce-și punea haina și veni mai aproape de Doonan.

— Nu. Domnul Johnstone n-a menționat un al doilea șofer când ne-a sunat.

Sunteți sigur că a mai fost unul?

— Da, urma să fac eu ambele livrări, dar am avut o programare la doctor și a trebuit să mă întorc în jurul orei 16.30. Glen mi-a spus că se ocupă el de a doua livrare. Poate nu s-a trecut în registru. Ar trebui să vorbiți cu el.

— Așa vom face, domnule Doonan.

Sparkes îi ceru lui Matthews să-l sune pe Johnstone pentru a confirma noua informație. După ce subinspectorul ieși din casă, Sparkes îl luă tare pe Doonan:

— Celălalt șofer este prietenul dumneavoastră?

Doonan pufni.

— Nu chiar. E cam misterios, ca să fiu sincer. Un tip deștept. Profund, aș zice.

Sparkes își notă.

Are sens