Din când în când, câte un alt membru al echipei își băga nasul în sală.
— L-ați prins? îl întrebă un polițist pe Fry.
— Te-a întrebat ce culoare au ochii tăi? spuse un altul.
Matthews răsese – îi plăcuse gluma –, dar Sparkes își dădu seama că tânărul agent devenise subiect de glume. Într-o seară văzu reflecția lui Fry în fereastra din spatele biroului. Își depărtase scaunul de tastatură și se tolănise, cu picioarele rășchirate și spinarea curbată. Dându-și poate seama că imaginea lui era similară cu a celui pe care îl vâna, Fry își îndreptă instinctiv postura.
Era nevoit să converseze și cu alți tipi din camera de chat pentru ca Taylor să
nu se simtă favorizat, iar umorul pueril și insinuările continue începură să-l obosească. Și-i imagina, spuse. Tricouri de rocker și petice de chelie pe creștet.
Sparkes începu să-și facă griji că misiunea de momeală era prea mult pentru el.
Nu-i putea reproșa tânărului lipsa de devotament: îl găsi frunzărind reviste pentru femei ca să intre în pielea personajului și discutând despre sindromul premenstrual, spre dezgustul lui Matthews.
Și totul dura prea mult. După cincisprezece nopți petrecute în camera de chat, Matthews își pierdu răbdarea și-i spuse șefului că era o pierdere de timp.
— Ce părere ai, Daniel? întrebă Sparkes.
Era prima dată când îi folosea prenumele, și Fry înțelese că îi dădea ultimul cuvânt.
— Construim o relație cu el pentru că nu vrem ca totul să se rezume la o aventură sexuală de o noapte. Vrem să-l facem să vorbească. Hai să-i mai dăm o săptămână!
Sparkes fu de acord și Fry, radiind de bucurie, o sună pe Fleur Jones ca să-l ajute să grăbească lucrurile. Profesoara fu sceptică la început, dar apoi ajunseră
amândoi la concluzia că cel mai bine ar fi fost ca Jodie să se prefacă greu de cucerit, să dispară pentru câteva zile, apoi să-i dea lui Glen o lovitură
hotărâtoare.
VP - 120
— Unde ai fost? o întrebă BigBear pe Goldilocks când aceasta își făcu din nou apariția. Am crezut că te-ai rătăcit prin pădure.
— Tata mi-a reproșat că stau prea mult la calculator, răspunse Goldilocks. M-a pedepsit.
Știau amândoi că fata avea douăzeci și șapte de ani, dar jocul continuă.
— Cum te-a pedepsit?
— Nu vreau să spun. Aș putea intra iar în belea.
— Hai, spune!
Și ea îi spuse. BB, așa cum ajunsese să-i spună Goldilocks, mușcase momeala.
— Ce-ar fi să ne întâlnim undeva online unde tatăl tău să nu ne poată găsi? îi sugeră el.
VP - 121
24.
Marți, 10 iulie 2007
Polițistul
Glen Taylor îi spuse noii sale prietene că apasă pe taste încet, pentru că toată
lumea dormea la el acasă.
Goldie, cum îi spunea el, îi trimisese până la urmă o fotografie cu ea îmbrăcată în pijamale de păpușă, iar Glen încerca acum să o convingă să și le dea jos.
Sparkes îi ceruse lui Fleur Jones să fie prezentă în timpul tuturor discuțiilor private prin e-mail cu Taylor, și stăteau acum în spatele lui Dan Fry, al cărui chip abia dacă era luminat de monitorul calculatorului.
— Ești așa dulce, Goldie, fetița mea dragă.
— Fetița ta cea rea. Știi că am să fac tot ce-mi ceri.
— Așa e. Fetița mea dulce și rea.
Urmară o serie de instrucțiuni de la BB, pe care Goldie îi scrise că le urmează
și le savurează. Apoi Dan Fry trecu la pasul următor. Nu era ceea ce scrisese Fleur Jones în plan, dar Fry își pierdea în mod vizibil răbdarea.
— Ai mai avut vreodată o fetiță rea? întrebă el.
Sparkes o văzu în geam pe Fleur făcându-i semn să fie precaut.
— Da.
