Era același sfat pe care i-l dăduse la nașterea Bellei, atunci când Dawn se lupta cu lipsa de somn și cu urletele fetiței chinuite de colici.

Așadar, se dăduse jos din pat și se îmbrăcase. Pășise pe cărarea spre poarta casei. Stătuse în curte așa cum făcuse Bella și privise lumea de afară.

Campania „Găsiți-o-pe Bella!” începuse pe pagina ei de Facebook cu postări aproape zilnice despre Bella sau despre trăirile ei. Primise un noian de comentarii, care întâi o copleșiseră, dar apoi o scoseseră la suprafață. Adunase mii, apoi sute de mii de prieteni și like-uri, mame și tătici din lumea întreagă

care doreau să-i vorbească. Avea acum o preocupare, și în clipa când diferite persoane îi oferiră ajutor financiar ca s-o găsească pe Bella, nu le refuză.

Bob Sparkes recunoscuse că avea ceva dubii în legătură cu evoluția campaniei, dar spusese că era în regulă câtă vreme nu-i împiedica pe agenții lui să-și vadă de treabă.

— Nu se știe niciodată, spusese el. E posibil ca scandalul ăsta să facă pe cineva să mărturisească.

„Kate o s-o ia razna când o să vadă că am dat interviu la Herald –

«Dușmanul»”, își spusese Dawn când fusese abordată prima oară. „Dar oferta ei a fost mult sub ceea ce am primit. Va înțelege cu siguranță”.

De fapt, Dawn și-ar fi dorit să continue cu Kate și Terry, dar ziarul Daily Post ratase șansa.

Era greu, pentru că în ultimele luni se apropiase de Kate. Vorbeau aproape săptămânal și luau prânzul împreună la o mică bârfă. Uneori, ziarul trimitea o mașină care s-o aducă pe Dawn la Londra. Iar în schimbul acestei plimbări, Dawn îi spunea mai întâi lui Kate toate noutățile.

Dar, în ultima vreme, Daily Post se retrăsese pe nesimțite.

— V-ați plictisit de mine? o întrebase Dawn pe Kate la ultima întâlnire, când făcuseră un interviu care nu mai fu publicat.

— Nu vorbi prostii, Dawn! Pur și simplu se întâmplă o mulțime de lucruri în acest moment.

Dar Kate n-o putuse privi în ochi.

Dawn nu mai era femeia tânără și disperată de pe canapea. Și ea înțelegea.

VP - 162

Așa că, atunci când ziarul Herald o sunase să-i propună o campanie împotriva lui Glen Taylor și să-i ofere o sumă generoasă de bani pentru fondul Bellei, Dawn acceptase îndată.

O sunase pe Kate ca să-i comunice decizia ei – îi datora asta. Reporterița se panică.

— Dumnezeule, Dawn, vorbești serios? Ai semnat ceva?

— Nu, urmează, în după-amiaza asta.

— În regulă, lasă-mă un sfert de oră!

— Păi…

— Te rog!

Când ziarista o sună din nou, Dawn își dădu seama imediat că nu avea o contraofertă.

— Îmi pare rău, Dawn. Nu vor. Li se pare foarte riscant să-l acuze pe Taylor.

Și au dreptate. E o știre periculoasă și se poate întoarce împotriva ta. Nu face asta!

Dawn oftă.

— Îmi pare rău, Kate. Știi că nu e nimic personal – ai fost minunată –, dar nu mă pot opri acum doar pentru că un ziar și-a pierdut interesul față de mine. Mai vorbim.

Așa că acum se afla în redacția Herald, citea contractul cu atenție și verifica toate clauzele, ca să se asigure că totul e în regulă. Avocatul ei îl citise deja, dar o sfătuise să mai arunce o privire peste el în caz că ziarul modificase vreo clauză

în ultima clipă.

Mark Perry o privea și încuviința din cap de fiecare dată când ea spunea ceva, și zâmbi larg când Dawn semnă și dată documentul.

— În regulă, să începem! spuse el, ridicându-se și conducând-o spre redactorul care urma să scrie marele interviu.

Ziarul avea deja mii de cuvinte scrise, pregătite pentru momentul în care urma să fie dat verdictul de vinovăție. Înainte de procesul lui Glen Taylor, jurnaliștii de la Herald îi intervievaseră pe foștii lui colegi de bancă și de la firma de livrări, strânseseră poveștile sordide ale femeilor din camerele de chat și puseseră mâna pe fotografiile pornografice prin intermediul unui detectiv din echipa de investigații. Cumpăraseră de asemenea de la o vecină o fotografie în care Taylor stătea alături de copiii acesteia – între care o fetiță blondă.

Vecina le povestise cum Taylor obișnuia să-i privească pe copii de la fereastră

și cum ea bătuse în cuie poarta dintre cele două case.

Toate aceste informații aveau să fie folosite acum.

VP - 163

— Nu acceptă titlul cu „ucigașul”, dar am avut o primă zi foarte reușită, îi spuse Mark Perry adjunctului său, în timp ce își așeza jacheta pe spătarul scaunului și își sufleca mânecile. Hai să ne apucăm de editorial! Și trimite avocații încoace! Să nu fim încă așa de siguri că-l trimitem pe Taylor la zdup!

Ziarul Herald umplu primele nouă pagini cu povestea Bellei, pledând pentru ca Glen Taylor să fie deferit justiției și ca secretarul de stat să ceară

redeschiderea procesului.

Era jurnalism de cea mai mare forță, care își transmitea mesajul în mod brutal, stârnind reacții, și cititorii răspunseră. Comentariile de pe pagina online a ziarului fură pline de venin, de opinii injurioase și de apeluri la reinstituirea pedepsei capitale.

— Nebunii obișnuiți, spuse redactorul de știri la ședința de dimineață. Dar sunt mulți.

— Haideți să dăm dovadă de puțin respect pentru cititorii noștri! zise și redactorul-șef.

Toată lumea râse.

— Bun, ce noutăți avem pe ziua de azi?

VP - 164

31.

Marți, 17 septembrie 2008

Reporterița

Kate Waters spumega de furie în timp ce-și lua micul dejun la birou.