— Probabil a folosit alt nume, îi spuse lui Fry.
— Avem toate numele de utilizator din calculatorul lui.
— Știm sigur că n-a folosit decât un singur laptop?
— N-au fost găsite altele, dar frecventa cel puțin un internet café. Poate și altele în timpul călătoriilor.
Tehnicianul oftă.
— Va trebui să le eliminăm pe cele pe care putem și să reducem puțin aria de căutare.
Sparkes luă lista și se întoarse în bucătăria lui Dawn Elliott.
Dawn încă plângea. Salmond o ținea de mână și-i vorbea încet.
— Hai să continuăm, Dawn! Te descurci de minune. Domnule Sparkes, Dawn se descurcă de minune.
Mama îl privi cum stătea în pragul ușii ca în ziua în care dispăruse Bella.
Senzația de déjà vu era neplăcută.
— Am lista celor pe care i-ai întâlnit în camerele de chat. Hai să ne uităm la ea și să vedem dacă-ți amintești ceva.
În restul casei era liniște. Voluntarii plecaseră de ceva vreme, alungați de senzația de pericol iminent și de starea în care se afla Dawn.
Dawn urmări lista cu degetul, pagină cu pagină.
— Nu mi-am imaginat că am vorbit cu atâta lume, spuse ea.
— Probabil nici n-ai făcut-o. Oamenii se conectează la o astfel de cameră, salută, apoi ascultă.
Dawn se opri de câteva ori, făcând pulsul lui Sparkes să sară, mărturisindu-i Zarei Salmond câte un detaliu – „Seagull13… locuia la Brighton și voia să știe prețurile caselor pe aici. BillieJean era fan Michael Jackson – ne vorbea tot timpul despre el… Redhead100 căuta dragoste. Mă întreb dacă a găsit-o” –, dar majoritatea discuțiilor fuseseră atât de banale, încât Dawn nu-și amintea prea multe.
Când ajunse la TallDarkStranger14 se opri.
— Pe acesta mi-l amintesc. Știu că m-a amuzat numele lui. Un clișeu. Cred că
ne-am trimis unul sau două e-mailuri în afara camerei. Nimic romantic. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu el într-un moment în care mă simțeam cam deprimată, dar n-am păstrat legătura.
13 Pescărușul.
14 Străinul înalt și brunet.
VP - 201
Sparkes ieși și îl sună pe Fry.
— Caută-l pe TallDarkStranger, e posibil să fie el. Și-au trimis e-mailuri în afara camerei de chat. Trimite-mi un mesaj dacă afli ceva!
Dură ceva vreme, dar, în cele din urmă, telefonul îi sună. „L-am găsit”, scria pe ecran.
•
Un membru al echipei de legiști îl așteptă pe Sparkes la sosire.
— Am găsit e-mailurile dintre Dawn Elliott și TallDarkStranger – doar trei mesaje, dar o menționează pe Bella.
Sparkes nu era genul care să-și manifeste bucuria, dar în momentul acela simți că aproape nu se poate stăpâni.
— Următorul pas e să facem legătura între adresa de e-mail și Glen Taylor.
Verificară și contul de Facebook al lui Dawn. Erau sute de fotografii cu Bella, dar Dan Fry se ocupa de găsirea fotografiilor de dinainte de răpire și verifica lista de prieteni a lui Dawn ca să încerce să dea de TallDarkStranger.
„O nouă versiune a mersului de melc”, se gândi Sparkes văzând echipa la lucru.
Un tehnician obosit veni să-l vadă ceva mai târziu.
— Avem o problemă. Dawn Elliott n-a făcut modificări la parametrii de securitate ai contului Facebook decât după dispariția Bellei, așa că oricine i-ar fi putut accesa contul și consulta fotografiile fără să fie în lista de prieteni.
— La naiba! Ați verificat, totuși?
— Desigur. Nici Glen Taylor și niciunul dintre numele lui de utilizator n-au apărut. Ciudat e că pe lista de prieteni a lui Dawn se află Jean Taylor. E prietena paginii de campanie „Găsiți-o pe Bella!”
— Jean? Ești sigur?
— Da, parametrii de securitate erau deja activi la vremea când a devenit prietenă. Nu numai că a dat „like” paginii, dar a și postat niște mesaje.
— Mesaje?
