Mi-a spus că sunteţi singurul care a încercat să descopere adevărul şi că asta v-a costat postul.
- E un fel de a spune, presupun, zise el.
Am sesizat că menţionarea văduvei îi tulburase privirea şi m-am întrebat ce s-o fi întâmplat între ei în acele zile nenorocite.
- Ce mai face? întrebă el. Doamna Marlasca.
- Cred că vă simte lipsa, m-am hazardat eu.
Salvador încuviinţă, cu ferocitatea complet anihilată.
- De mult n-o mai vizitez.
- Ea crede că o învinovăţiţi pentru ce vi s-a întâmplat.
Cred că ar dori să vă revadă, deşi a trecut atâta timp.
- Poate că aveţi dreptate. Poate că ar trebui să mă duc s-o văd...
- Îmi puteţi spune ce s-a întâmplat?
Salvador îşi recuperă înfăţişarea severă şi clătină din cap afirmativ.
- Ce vreţi să ştiţi?
- Văduva lui Marlasca mi-a explicat că n-aţi acceptat niciodată versiunea care asigura că soţul ei şi-a luat viaţa, şi că aveaţi bănuieli.
- Mai mult decât bănuieli. V-a povestit cineva cum a murit Marlasca?
- Ştiu doar că s-a spus că a fost un accident.
- Marlasca a murit înecat. Sau cel puţin aşa spunea raportul Poliţiei.
- Cum s-a înecat?
- Nu există decât un fel de a te îneca, dar la asta voi reveni mai încolo. Curios este unde.
- În mare?
Salvador zâmbi. Era un zâmbet negru şi amar precum cafeaua ce începea să dea în foc. Salvador o
adulmecă.
- Sunteţi sigur că vreţi să auziţi povestea asta?
- De nimic n-am fost mai sigur în viața mea.
Îmi întinse o ceaşcă şi mă privi de sus în jos, analizându-mă.
- Bănuiesc că l-aţi vizitat deja pe nemernicul ăla de Valera.
- Dacă vă referiţi la asociatul lui Marlasca, a murit. Cel cu care am vorbit a fost fiul său.
- Tot un nemernic, doar ceva mai molâu. Nu ştiu ce v-o fi povestit, dar în mod sigur nu v-a spus cum, împreună, au reuşit să mă dea afară din Poliţie şi să devin un paria căruia nimeni nu-i dădea nici de pomană.
- Mă tem că a uitat să includă asta în versiunea sa asupra faptelor, am admis eu.
- Nu mă miră.
- Îmi povesteaţi cum s-a înecat Marlasca.
- Acolo încep lucrurile să devină interesante, zise Salvador.
Dumneavoastră ştiţi că domnul Marlasca, pe lângă avocat, erudit şi scriitor, fusese, în tinereţe, dublu campion la traversarea înot a portului, pe care o organizează, de Crăciun, Clubul de Nataţie din Barcelona?
- Cum să se înece un campion de nataţie? am întrebat.
- Chestiunea este unde. Cadavrul domnului Marlasca a fost găsit în bazinul de pe terasa Rezervorului de Apă din Parc de la Ciutadella. Ştiţi locul?
Am înghiţit în sec şi am încuviinţat. Acolo mă întâlnisem prima oară cu Corelli.
- Dacă îl ştiţi, probabil că mai ştiţi şi că, atunci când este plin, abia dacă are un metru adâncime şi că, în principiu, e o băltoacă. În ziua când avocatul a fost găsit mort, bazinul era pe jumătate gol, iar nivelul apei nu atingea nici şaizeci de centimetri.
- Un campion de nataţie nu se îneacă în şaizeci de centimetri de apă cu una, cu două, am remarcat eu.
- Aşa mi-am zis şi eu.
- Existau şi alte opinii?