- O să-mi faceţi şi mie unul?
Am şovăit câteva secunde. Fetiţa s-a uitat spre patron, neliniştită.
- Martin? murmură patronul.
- Sigur, am zis eu în cele din urmă. O să-ţi fac câte basme vei vrea.
Fetiţa zâmbi şi, apropiindu-se de mine, mă sărută pe obraz.
- De ce nu te duci pe plajă şi să aştepţi acolo cât îmi iau rămas-bun de la prietenul meu, Cristina?
întrebă patronul.
Cristina încuviinţă şi se îndepărtă agale, uitându-se în urmă la fiecare pas şi zâmbind. De lângă
mine, glasul patronului îşi şopti blestemul veşnic cu blândeţe.
- Am hotărât să-ţi înapoiez ceea ce ai iubit cel mai mult şi eu ţi-am răpit. Am hotărât că, măcar o dată, vei umbla dumneata în locul meu şi vei simţi ce simt eu, că nu vei îmbătrâni nici măcar cu o zi şi o vei vedea pe Cristina crescând, că te vei îndrăgosti de ea încă o dată, că o vei vedea îmbătrânind lângă dumneata şi că într-o zi o vei vedea murind în braţele dumitale. Asta e binecuvântarea şi răzbunarea mea.
Am închis ochii, negând în sinea mea.
- E imposibil. Nu va fi niciodată cea de odinioară.
- Asta va depinde numai de dumneata. Eu îţi încredinţez o pagină albă. Povestea asta deja nu-mi mai aparţine.
I-am auzit paşii îndepărtându-se şi, când am redeschis ochii, patronul nu mai era acolo. De la capătul platformei, Cristina mă privea atentă. I-am zâmbit şi s-a apropiat încet, ezitând.
- Unde-i domnul? m-a întrebat.
- A plecat.
Cristina privi în jur, spre plaja infinită, pustie în ambele direcţii.
- Pentru totdeauna?
- Pentru totdeauna.
Cristina zâmbi şi se aşeză lângă mine.
- Am visat că eram prieteni, zise ea. M-am uitat la ea şi am încuviinţat.
- Chiar suntem prieteni. Am fost dintotdeauna.
A râs şi m-a luat de mână. I-am arătat în faţă, spre soarele care cobora în mare, iar Cristina l-a contemplat cu lacrimi în ochi.
- O să-mi amintesc într-o zi? m-a întrebat.
- Într-o zi.
Atunci mi-am dat seama că voi folosi fiecare minut care ne mai rămânea să-l trăim împreună ca s-o fac fericită, ca să repar răul pe care i-l făcusem şi să-i redau ceea ce niciodată n-am ştiut să-i ofer.
Aceste pagini vor fi memoria noastră până când ultima ei suflare se va stinge în braţele mele şi o voi însoţi în largul mării, unde începe curentul, ca să mă scufund cu ea pentru totdeauna şi ca să putem, în sfârşit, fugi într-un loc unde nici cerul, nici infernul nu ne vor putea găsi vreodată.
[1] Vocea Industriei.
[2] Benito Perez Galdos (1843-1920), romancier spaniol de o prolificitate proverbială şi totodată de o calitate indiscutabilă.
[3] "Măturat" şi, respectiv, "Măturici".
[4] Centrul istoric al Barcelonei
[5] Rasă de cai originară din vechea provincie franceză Le Perche, caracterizată printr-o forţă şi robusteţe care o recomandă mai cu seamă pentru tracţiune
[6] În limba spaniolă, substantivul comun soponcio înseamnă fie "o cantitate mare de supă", fie "leşin".
[7] Un fel de tocăniţă din carne de porc
[8] "Viitorul".
[9] Poem în limba catalană al lui Jacint Verdaguer (1845-1902).
[10] Promenada îndrăgostiţilor
Document Outline
[1]
[2]