- Cincisprezece mii de pesetas, mi-a răspuns el bătându-se cu palma peste un plic care i se vedea din buzunarul de la palton.
- Presupun că ar trebui să mă simt măgulit. Alţii omoară pentru doi gologani. În preţ e inclus şi faptul că i-aţi trădat pe cei doi oameni ai dumneavoastră?
- Vă amintesc că aici singurul care a ucis pe cineva sunteţi dumneavoastră.
În momentul acela, cei patru preoţi ne priveau uluiţi şi consternaţi, străini de farmecele ameţelii şi de zborul peste oraş. Grandes le-a aruncat o privire sumară.
- Când ajungem la prima oprire, dacă nu vă e cu supărare, o să vă rog pe eminenţele voastre să
coborâţi şi să ne lăsaţi să discutăm despre problemele noastre lumeşti.
Turnul din dana portului se ridica în faţa noastră ca o cupolă de oţel şi cabluri ivită dintr-o catedrală mecanică. Cabina a pătruns în cupola turnului şi s-a oprit pe platformă. Când s-a deschis portiera, cei patru preoţi au ieşit ca din puşcă. Grandes, cu pistolul în mână, mi-a făcut semn să mă
duc spre fundul cabinei. Unul din preoţi, când a coborât, s-a uitat la mine îngrijorat.
- Nu-ţi face griji, tinere, că anunţăm noi poliţia, mi-a zis înainte ca ușa să se închidă la loc.
- Să nu ezitaţi s-o faceţi, i-a replicat Grandes.
După ce uşa s-a blocat, cabina şi-a continuat drumul.
Ne-am ridicat din turnul din dană şi am început ultima parte a traseului. Grandes s-a apropiat de fereastră şi a contemplat priveliştea oraşului, un miraj de lumini şi ceţuri, catedrale şi palate, străduţe şi mari bulevarde, întreţesute într-un labirint de întuneric.
- Oraşul blestemaţilor, zise Grandes. Cu cât îl vezi de mai departe, cu atât mai frumos pare.
- Ăsta-i epitaful meu?
- N-o să vă omor, domnule Martin. Eu nu omor oameni.
O să-mi faceţi singur această favoare. Mie şi dumneavoastră. Ştiţi că am dreptate.
Fără să mai stea pe gânduri, inspectorul descărcă trei focuri în mecanismul de închidere al portierei şi o deschise cu un şut. Uşa rămase atârnată în aer, în timp ce o boare de aer umed inunda cabina.
- Nu veţi simţi nimic, domnule Martin. Credeţi-mă. Şocul nu durează nici o zecime de secundă. E
instantaneu. Şi apoi, pace.
M-am uitat la portiera deschisă. O cădere de şaptezeci de metri se deschidea în faţa mea. M-am uitat spre turnul San Sebastian şi am socotit că mai aveam câteva minute ca să ajungem până acolo.
Grandes mi-a citit gândurile.
- În câteva minute totul se va sfârşi, domnule Martin.
Ar trebui să-mi fiţi recunoscător.
- Chiar credeţi că i-am omorât pe toţi oamenii aceia, domnule inspector?
Grandes ridică revolverul şi-l îndreptă spre inima mea.
- Nu ştiu şi nici nu mă interesează.
- Am crezut că suntem prieteni.
Grandes zâmbi şi tăgădui discret.
- Dumneavoastră n-aveţi prieteni, domnule Martin. Am auzit detunătura împuşcăturii şi am simţit în piept o izbitură, ca şi când un ciocan industrial m-ar fi lovit în coaste. Am căzut pe spate, fără să mai pot răsufla, în timp ce un spasm de durere se aprindea în trupul meu, ca benzina. Grandes mă apucase de picioare şi trăgea de mine spre uşă. Vârful turnului San Sebastian a apărut în partea cealaltă, printr-o perdea de nori. Grandes a trecut peste mine şi a îngenuncheat în spatele meu. M-a împins de umeri spre portieră. Am simţit în picioare vântul umed. Grandes m-a mai împins o dată şi mi-am dat seama că ajunsesem cu talia dincolo de platforma cabinei. Forța gravitației a acționat instantaneu.
Începeam să cad.
Am întins braţele spre poliţist şi mi-am înfipt degetele în gâtul lui. Tras în jos de greutatea trupului meu, inspectorul a rămas înţepenit în uşă. Am strâns din răsputeri, apăsându-i traheea şi strivindu-i arterele gâtului. A încercat să se zbată ca să scape din strânsoarea mea cu o mână, în timp ce cu cealaltă bâjbâia după armă. Degetele lui au dat peste patul pistolului şi au lunecat pe trăgaci.
Împuşcătura mi-a ras tâmpla, glonţul lovindu-se de marginea uşii - apoi a ricoşat înăuntrul cabinei şi i-a trecut curat prin palmă. Mi-am adâncit mâinile în gâtul lui, simţind. cum pielea îi cedează.
Grandes a scos un geamăt. Am tras cu putere şi m-am săltat din nou, până când am ajuns cu mai mult de jumătate din trup în interiorul cabinei. De cum m-am putut agăţa de pereţii metalici, i-am dat drumul lui Grandes şi am izbutit să mă arunc într-o parte.
Mi-am pipăit pieptul şi am găsit gaura lăsată de împuşcătura inspectorului. M-am descheiat la palton şi am scos exemplarul din Paşii cerului. Glonţul traversase coperta din faţă şi cele aproape patru sute de pagini, iar acum apărea ca vârful unui deget de argint prin coperta din spate. Lângă
mine, Grandes se zvârcolea pe jos, ţinându-se de gât cu disperare. Faţa îi era vânătă, iar venele de pe frunte şi tâmple îi pulsau ca nişte cabluri încordate. S-a uitat la mine implorator. Un păienjeniş de vase sparte i se împrăştia în ochi şi am înţeles că îi strivisem traheea cu mâinile şi că se asfixia iremediabil.
L-am privit cum se zbate pe jos, în lenta lui agonie. Am tras de marginea plicului alb care i se zărea în buzunar. L-am deschis şi am numărat cincisprezece mii de pesetas. Preţul vieţii mele. Am pus plicul în buzunar. Grandes se târa pe jos spre armă. M-am ridicat şi am îndepărtat-o de mâinile lui cu piciorul. M-a înşfăcat de gleznă implorând îndurare.
- Unde-i Marlasca? l-am întrebat.
Gâtlejul lui a slobozit un geamăt surd. Mi-am aţintit privirea în ochii lui şi mi-am dat seama că
râde. Cabina intrase deja în interiorul turnului San Sebastian când l-am împins pe portieră şi i-am văzut trupul prăbuşindu-se aproape optzeci de metri, printr-un labirint de bare, cabluri, roţi dinţate şi grinzi de oţel care, în cădere, l-au făcut bucăţi.
24
