— E acasă la Shakespeare, la Austen, la surorile Brontë, la Thomas Hardy. Mi‑ar plăcea să văd locurile care i‑au inspirat pe toţi aceşti oameni să scrie astfel de cărţi minunate.
E clar că aceasta este prima ei dragoste.
Cărţile.
Aşa mi‑a spus şi ieri, la Clayton’s. Asta înseamnă că mă aflu în competţie cu Darcy, Rochester şi Angel Clare: eroi romantici impo‑
sibili. Iată dovada de care aveam nevoie. E o romantică incurabilă, ca şi mama ei — iar treaba asta nu va funcţiona. Ca să toarne sare pe rană, îşi priveşte ceasul. A terminat.
Am ratat afacerea.
— Mai bine plec. Am de învăţat, spune ea.
Mă ofer s‑o conduc până la maşina prietenei ei, ceea ce înseamnă
că va trebui să mă întorc pe jos până la hotel.
Dar oare ar trebui?
— Mulţumesc pentru ceai, domnule Grey, zice ea.
— Pentru nimic, Anastasia. A fost plăcerea mea.
Exact când rostesc aceste cuvinte îmi dau seama că ultimele douăzeci de minute au fost… încântătoare. Îi zâmbesc cât pot de cuceritor, dorind s‑o dezarmez, şi‑i întind mâna.
— Vino, îi zic.
Mă ia de mână şi mergem înapoi către The Heathman, şi nu pot să nu‑mi dau seama cât de bine îmi e când o ţin de mână.
Poate că va merge.
— Întotdeauna porţi jeanşi? întreb.
— În majoritatea timpului, spune ea şi e a doilea amănunt care o devantajează: o romantică incurabilă care poartă doar jeanşi…
Îmi place ca femeile mele să poarte fustă. Îmi place să fie accesibile.
— Aveţi o iubită? mă întreabă ea din senin şi asta e greşeala cu numărul trei.
Nu mă mai interesează afacerea asta. Ea vrea romantism, iar eu nu‑i pot oferi aşa ceva.
— Nu, Anastasia. Eu nu am iubite.
Încruntându‑se, se întoarce brusc şi se împiedică pe stradă.
— La naiba, Ana! ţip eu, trăgând‑o către mine din calea unui biciclist idiot.
Dintr‑odată mă trezesc cu ea în braţe, strângându‑mă de bicepşi şi uitându‑se la mine. Are o privire speriată şi, pentru prima oară, zăresc un inel de un albastru mai închis care‑i înconjoară irişii; are ochi frumoşi, şi mai frumoşi văzuţi de aproape. Pupilele i se dilată şi ştiu că m‑aş putea pierde în privirea ei şi nu m‑aş mai întoarce nici‑
odată. Ispiră adânc.
— Te simţi bine?
Vocea îmi sună străină şi distantă şi‑mi dau seama că mă atinge, dar mie nu‑mi pasă. Îi mângâi obrazul cu degetele. Are pielea moale şi plăcută la atingere şi, cât timp îi trec degetul mare peste buza de jos, simt cum rămân fără suflare. Trupul ei este lipit de mine şi mă
excit când îi simt atingerea sânilor şi căldura prin cămaşă. Are un miros proaspăt, sănătos, care îmi aminteşte de livada de meri a buni‑
cului. Închid ochii şi trag aer în piept, impregnându‑mă de parfumul ei. Când îi deschid, văd că se uită la mine în continuare, rugându‑mă
stăruitor, implorându‑mă, cu ochii aţintiţi pe gura mea.
La naiba. Vrea s‑o sărut.
Şi eu vreau. Măcar o dată. Are buzele despărţite, pregătite, pline de dorinţă. Gura ei părea atât de primitoare sub atingerea degetului meu. Nu. Nu. Nu. Nu face asta, Grey.
Nu e fata potrivită pentru tine.
Ea vrea inimioare şi flori, iar tu nu faci din astea.
54 Grey
E L James 55
Închid ochii ca s‑o îndepărtez şi ca să mă opun ispitei şi, când îi deschid la loc, am deja decizia luată.
— Anastasia, şoptesc, ar trebui să stai departe de mine. Nu sunt bărbatul potrivit pentru tine.
Micul v apare din nou între sprâncenele ei şi cred că nu mai respiră.
