— Noapte bună, Christian.

Legătura se întrerupe.

— Ana!

Mi‑a închis telefonul! Mă uit la telefon şi nu‑mi vine să cred.

Nimeni nu mi‑a închis vreodată telefonul în nas. Ce mama dracului!

— Care e problema? strigă Elliot de pe canapea.

— M‑a sunat cineva la beţie.

Mă uit la el şi‑l văd cu gura căscată de uimire.

— Pe tine?

— Da.

O sun la loc, încercând să‑mi stăpânesc furia şi îngrijorarea.

— Bună, face ea, cu o voce şoptită şi sfioasă şi se cunoaşte că se află într‑un loc mai liniştit.

— Vin să te iau.

Am o voce îngheţată şi mă lupt cu propria‑mi mânie, în timp ce închid telefonul cu un gest tăios.

— Trebuie s‑o recuperez pe fata asta şi s‑o duc acasă. Vrei să vii cu mine?

Elliot se holbează la mine de parcă mi‑ar fi crescut trei capete.

— Tu? Cu o gagică. Trebuie să văd aşa ceva.

Elliot îşi ia tenişii şi începe să se încalţe.

— Stai că trebuie să dau un telefon.

Mă îndrept către dormitor în timp ce încerc să mă hotărăsc dacă să‑l sun pe Barney sau pe Welch. Barney este cel mai expe‑

rimentat inginer din cadrul diviziei de telecomunicaţii a compa‑

niei mele. Este un geniu al tehnologiei. Dar ceea ce vreau eu nu e chiar legal.

Mai bine nu‑mi amestec compania.

Îl sun pe Welch şi‑mi răspunde peste câteva secunde, cu vocea lui răguşită.

74 Grey

E L James 75

— Domnule Grey?

— Aş vrea să aflu unde se află chiar acum Anastasia Steele.

— Înţeleg.

Face pauză o clipă.

— Mă ocup eu, domnule Grey.

Ştiu că aşa ceva este în afara legii, dar fata asta ar putea să dea de bucluc.

— Mulţumesc.

— Vă sun în câteva minute.

Când mă întorc în living, Elliot îşi freacă mâinile de satisfacţie, cu un rânjet tâmp pe chip.

Ah, pentru numele lui Dumnezeu.

— Nu aş rata aşa ceva pentru nimic în lume, zice el, entuziasmat.

— Stai doar să iau cheile de la maşină. Ne vedem în garaj în cinci minute, mormăi eu, nebăgându‑i în seamă expresia înfumurată.

Barul e plin ochi, plin de studenţi hotărâţi să se distreze. În boxe se aude o porcărie de muzică indie, iar ringul de dans este înţesat cu trupuri care se unduiesc.

Toate acestea mă fac să mă simt bătrân.

E pe aici, pe undeva.

Elliot a intrat după mine pe uşa principală.

— O vezi cumva? urlă el ca să acopere gălăgia.

Cercetând încăperea din priviri, o zăresc pe Katherine Kavanagh.

Este cu un grup de prieteni, toţi bărbaţi, într‑un separeu. Nu e nici urmă de Ana, dar masa e plină de pahare de shoturi şi halbe de bere.

Ei bine, hai să vedem dacă domnişoara Kavanagh e o prietenă la fel de loială cum îi este Ana.

Se uită la mine luată prin surprindere când ajungem la masa ei.

— Katherine, zic eu în loc de salut, iar ea mă întrerupe înainte s‑o întreb pe unde umblă Ana.

— Christian, ce surpriză să te întâlnesc aici, ţipă ea peste zgomotul din bar.

Cei trei tipi de la masă se uită la mine şi la ea cu o neîncredere de‑a dreptul ostilă.